Ce spune Biblia despre fecundare în vitro

Pe portalul moldovacrestina.net, preotul Vasile Filat vine cu o analiză cît se poate de clară a celor care apelează şa fecundarea în vitro. Nu am ştiut pînă acum aceste lucrui şi sper că veţi găsi şi voi ceva nou. Va recomand să-l citiţi.

Manual de jurnalism

Voi continua să împărtăşesc cu voi din ceea ce citesc din “Manual de jurnalism” de  Cristian Florin Popescu. Am abordat mai multe sfere de activitate, unde am văzut cum ar trebuie să se comporte un jurnalist. Astăzi vom vedea cum trebuie sa fie un jurnalist care abordează teme legate de biserică şi religie.

Ştirile din acest domeniu sunt în nemijlocită relaţie cu alte sfere ale societăţii, politică, şcoală, dezbateri publice (cum ar fi în unele ţări dezbateri despre legalizarea avortului. în altele despre legalizarea divorţului). O altă direcţie de abordare se referă la relaţiile dintre diferite confesiuni dintr-o ţară. Deasemenea acţiunile unor persoane (enoriaşi, slujitori ai bisericii) care, într-un fel sau altul devin ştiri. Dar şi aici trebuie ca un jurnalist să fie atent, deoarece nu poţi califica acţiunea unui singur individ ca o acţiune a întregii confesiuni din care face parte.

Unii medicii incurajează avortul

Astăzi am fost şi am luat-o pe soţia mea de la Spitalul Numărul 1 din Chişinău. Dar înainte de a o lua acasă , ea trebuia să treacă un ultim control medical. Sora medicală s-a purtat foarte obraznic cu soţia mea, şi a “încurajat-o” că totul va trece deoarece va mai face multe “avorturi de acum încolo”, fiindcă este imposibil să faci 15 copii.  Avort toată lumea face şi nu se întîmplă nimic, în opinia acestui medic. Soţia mea a avut de suferit enorm, şi ia spus că avort nu a făcut nici o dată şi nici nu o va face, deoarece este o crimă. Chiar dacă trece printr-o situaţie grea, soţia mea a avut puterea şi ia spus că viaţa este un dar de la Dumnezeu, şi nimeni nu are dreptul să o ia. Însă nu a fost unica “încurajare ” de acest fel.  Fiind în reanimare, soţia mea a stat într-o cameră cu femeie care a ajuns să fie operată din cauza unui avort, pentru care nu regretă. Avortul ia o amploare tot mai mare, şi nimeni nu face nimic. Statul nu promulgă legi care să protejeze copii mici. Iar sîngele acestor copii ucişi de medici, va cădea asupra noastră. Nimeni nu mai protejează viaţa aşa cum o face Dumnezeu. Prin urmare nu admite ca avortul sa fie promovat. Altfel vei plăti pentru indiferenţă.

Luptă pentru viaţa aproapelui tău

De multe  ori în viaţă trecem prin încercări grele. Pentru că aşa este viaţa, compusă din clipe frumoase combinate cu momente mai grele. Nimeni nu este asigurat că nu va trece prin dureri în viaţa sa. Viaţa este un dar lăsat de Dumnezeu, pentru care trebuie sa lupţi, şi să o faci pînă la urmă. Să lupţi pentru viaţa aproapelui tău este o bucurie de nedescris. Aşa am  trăit şi noi ca familie. În aceste zile am avut ocazia să înţeleg că Dumnezeu hotărăşte fiecare minut din viaţa noastră. Dumnezeu unuia îi dă 80 de ani altul 19 ani , iar la altul doar 40 de minute de viaţă. Ţi se pare poate că e nedrept cum Dumnezeu distribuie anii, dar aşa este El, face totul spre binele nostru şi cu un scop anume. Se spune ca de încercări au parte doar oamenii puternici care sunt gata să le poarte. Nu credeam nici o dată vă vom trece ca şi familie prin aşa încercări, dar ele ne fac să fim mai uniţi. Tot prin încercări Dumnezeu ne protejează de unele lucruri. Ca şi oameni vedeam întodeauna pe termen scurt, însă Creatorul Lumii ne vrea doar binele şi are o altă viziune asupra vieţii noastre. Dar, vreau sa vă spun, fiţi atenţi cum trăiţi, şi dacă aveţi viaţă în voi este doar mila şi îndelunga bunătate a lui Dumnezeu. Nu vă bateşi joc de viaţa voastră ! Nu ai făcut nimic ca să o meriţi ! Ea este un dar, şi poartă-te respectiv, ca şi cu un dar.

Căpriana, locul unde cresc sportivi cu caracter

De comuna Căpriana ştie fiecare locuitor al Moldovei. Acest lucru se datorează Mănăstirii din această localitate, şi care a fost construită de Ştefan cel Mare. Ieri în acest sat a avut loc un eveniment deosebit. Şi anume mai mulţi luptători ai clubului de taekwon-do Stolas-Leukas au primit centuri negre. Ceia ce înseamnă că au devenit maeştri în arte marţiale. Despre cum a fost la această sărbătoare vă propun să vedeţi aici.

Manual de jurnalism- 3

 Un vizitator al acestui blog a afirmat, că odată cu apariţia blogurilor nu mai e nevoie să înveţi la facultatea de jurnalsim. Ceia ce nu sunt de acord. Eu doar fac o analiză a ceia ce citesc, şi împărtăşesc şi cu cei care vizitează blogul. Fiecare blogger este şi un jurnalsit. Voi continua să fac o mică analiză a cărţii “Manual de jurnalism ” de Cristian Florian Popescu. Am ajuns la capitolul cum trebuie un jurnalist care îşi desăşoară activitatea în compartimentul sănătate şi moarte sau sinucidere.

Sănătate, ţintele investigaţiei sunt spitalele de urgenţă, timpurile de accidente, cauze, persoanele implicate. Sistemul asigurărilor social. Industria farmaceutică. Intervenţiile chirurgicale spectaculoase. Un jurnalsit care activează în această sferă trebuie să cunoască foarte bine limbajul de specialitate dar şi să-l traducă într-unul accesibil. Apoi în zona cercetării medicale se impune drept reugulă jurnalistică, controlarea propriilor emoţii pentru a nu transmite publicului spernaţe deşarte. Se întîmplă în cazul cînd transmite situaţii de genul “are cancer, sau SIDA”. La fel un jurnalist în acest domeniu se va feri să facă publicitate mascată unui specialsit sau chirurg. Activînd în acest domeniu jurnalistul trebuie sa fie şi un bun psiholog.

Moartea. Sinuciderea. Aşa cum jurnalistul nu este nici poliţist şi nici judecător, el trebuie să fie precaut înainte de a lansa ipoteza că medicul este vinovat de moartea unui pacient. Este important de reţinut că jurnalistul are menirea de a colecta informaţii de la martori.  Iar tonul pe care îl va folosi să nu fie nici elogios şi nici defăimător. Să fie unul adecvat. Cît ţine de sinucidere, orice jurnalsit minim profisionalizat ştie că: un deces  este o sinucidere numai după ce apare certificatul medico-legal. Un alt facor important este că supraveţuitorii trebuie protejaţi. Apar o serie largă de libertăţi în activitatea jurnalistului, atunci cînd este vorba de sinuciderea unei persoane publice. Mai ales dacă acest în acest lucru este direct vizat activitatea profesională a acestuia. Sper că aceste reguli să va fie de folos, iar următorul articol va fi despre jurnalistul care activează în sferele ce ţin de religie, biserică, şi parlament. Apostolul Pavel  îi spunea ucenicului său Timotei “ce ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2:2).

Manual de jurnalism

Astăzi continui să relatez ceia ce învăţ şi eu din “Manualul de jurnalism” despre aria jurnalistului , şi felul cum ar trebui să se poarte în aceste domenii. În justiţie, jurnalistul trebuie să cunoască Codul Penal, să cunoască jurisdicţia civilă, legile de de organizare judecătorească. Jurnalistul care activează în această arie trebui să evite o serie de termeni incriminatorii sau depreciativi cum ar fi , fraudă, fraudulos, escroc, contrabandist. Regula de bază este aceiaşi ca în cazul jurnalistului care are în grujă poliţia. Nu jurnalistul stabileşte vinovăţia, ci justiţia. Ţintele jurnalistului care abordează justiţia sunt, infracţiunea, rechizitoriul, probele, martorii, apărarea, pedeapsa posibilă etc. Un lucru interesant. Din perspectiva abordării în presă în occident există difernţe la acest aspect. În Franţa pomenirea cazierului este o calomnie. Victima unui viol nu este identificată în presă, decît la cererea scrisă a acesteia şi înregistrată la Ministerul de Interne. Un alt exemplu interesant este că minorul inculpat şi judecat în faţa unui tribunal nu este  un eveniment pentru presă.  Personal  cred, că, aceste restricţii apără ascuns fărădelegile infractorilor. Acest lucru ascunde de ochii lumii lucru murdar săvîrşit de infractor.

În învăţămînt- ţine  de investigat legea învăţămîntului statutul cadrelor didactic. Este bine ca jurnalistul axat în acest domeniu să cunoască Codul Muncii, programele de învăţămînt de stat superior, şi învăţămîntul privat. Pentru jurnalistul care activează în cadrul sistemului de învăţămînt ţinta trebuie să fie, corpul profesoral, viaţa campusurilor, congrese, simpozioane. Ca şi în instituţiile primăriei, de cele mai multe ori ştirile nu sunt senzaţionale, dar au o importanţă ce nu trebuie diminuată. Vom continua cu jurnalistul care activează în sănătate, şi cel care învestighează moartea şi sinuciderea.  Biblia spune “cine are o inimă înţeleaptă ]îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui ”(Proverbe 12:32)

Manual de jurnalism

Astăzi voi continua să împărtăşesc cu voi ceia ce citesc din manualul de jurnalism. Sunt sigur că veţi găsi informaţie interesantă. Astăzi vă voi spune despre ariile acoperii jurnalistice.  Ele sunt ; primăria, poliţia, justiţia, învăţămîntul, sănătatea, religie-biserică, parlament, preşedenţie, guvern, sport. Fiecare instituţie este un domeniu reglementat de Constituţie şi de regulamente în virtutea cărăra se petrec faptele. Dar să începem cum trebuie să fie un jurnalist în aceste arii. În primărie. În acest domeniu, jurnalistul are de urmărit persone “alese”. Adică monitorizează angajamentele asumate de aceşti funcţionari în campaniile electorale.  Cum este folosit bugetul local, ce se rezolvă şi ce nu, tranzacţii, investiţii, taxe locale etc. Jurnalistul urmăreşte legalitatea şi ilegalitatea acţiunilor. Programe, dezbateri între persoanle instituţiei. Aceste fapte el , jurnalistul trebuie să le facă ştiri. În general aceste ştiri nu sunt senzaţionale, dar sunt foarte importante, deaorece reflectarea evnimentelor  de zi cu zi a administraţiei publice locale, afectează zilnic viaţa fiecăruia din noi.

O altă arie este poliţia. Jurnalistul are cel puţin trei unghiuri de abordare: legile, poliţiştii şi infractorii. Fiecare infracţiune este o posibilă ştire, la fel fiecare accident. Persoanele şi faptele lor pot fi obiectele ştirilor şi interviurilor. De menţionat că în acestă arie jurnalistul trebuie să privească lucrurile dintr-o perspectivă dublă, deontologică şi juridică. Respectarea prezumţiei de vinovăţie, evitarea detaliilor şocante, evitarea clişeilor literare ( ex. hoţul însetat după dreptate, ), păstrarea secretului anchetei  şi nu în ultimul rînd neinfluenţarea ei sunt factori care după care ar trebui să se conducă un jurnalist care activează în această sferă. Jurnalistul care are în sarcină poliţia poate şi nu poate fi un detectiv. Părerea mea este că un jurnalsit trebuie să fie şi un detectiv. Chiar dacă autorul cărţii (Cristian Florin Popescu) aduce argumente pro şi contra. Jurnalistul detectiv ajută poliţia dar să dea dovadă de un profesionalism decent, şi să nu influneţeze ancheta. Astfel el, jurnalistul să fie acel arbitru care monitorizează cazul de la o distanţă ce îi permite să fie aproape.  Sper că v-au fost de folos aceste lcururi. Mîine vă voi scrie despre următoarele arii în care un jurnalist trebuie să se implice, şi anume, justiţia şi învăţămîntul.

Nu îţi atribui meritele altora

Ieri în cadrul unei emisiuni televizate, domul Mihai Ghimpu preşedintele Consiuliului Municipal Chişinău a făcut un mic bilanţ al activităţii primăriei. În 8 luni de cînd avem un nou primar se poate spune că s-a făcut ceva. Conform spunelor Preşedintelui Consiliului , s-au făcut următoarele lucruri, pe care nu le-au făcut predecesorii săi. În prmul rînd s-a făcut curăţenie. Şi evident s-a referit la curăţenie făcută în parcul Valea Trandafirilor. Această acţiune este iniţiată de Federaţia Naţională de Taekwon-do, care în septembrie împreună cu mai multe cluburi de taekwon-do, şi tineri de la Biserica Sfînta Treime  au făcut curăţenie în acest parc. Şi reprezentanţii primăriei au venit pe la sfîrştit. Era frumos ca Mihai Ghimpu să spună cine a venit cu iniţiativa şi cine a făcut ordine în acest parc.  Chiar dacă ulterior au mai făcut ordine şi în alt parc, dar cei care au venit cu iniţiativa au fost alţii. Domnul Ghimpu pentru  s-a folosit de ce alţii au făcut, iar dacă a fost şi el, avea un alt interes, de a invita tineri în partidul pe care îl conduce. Apoi am unii telespectatori au întrebat  prin sms-uri de ce primăria au readus panourile publicitare cu caracter indecent.  Era bine dacă răspunea la asemenea întrebare, deaorece cunosc locuitori ai Chişinăului care au trimis mai multe scrisori , dar nu s-a întreprins nimic. Ceia ce fostul Primar nu admitea.  Evident în 8 luni  primăria a lucrat  foarte mult, chiar dacă a fost atacată în permanenţă de puterea centrală şi a fost găsită ţap ispăşitor în orice problemă. Însă un lucru este ştiut nu te folosi de meritele altora. Deoarece aceste lucruri vor veni împotriva ta. Şi alegerile din 2009 sunt aproape.

Avem în Moldova libertate?

Tot mai multe organizaţii neguvernamentale afirmă că în Moldova nu mai este libertare acuzînd de acest lucru puterea actuală. Dacă veţi intra pe diferite site-uri de discuţi veţi vedea acelaşi lucru. Toţi acuză puterea că lezeză drepturile omului. Şi afirmă cu glas tare că în Moldova nu este libertate. Dar ce înseamnă de fapt să fii liber. De cele mai multe ori oamenii confundă libertatea cu libertinajul. Şi oreşte să îşi afirmă libertatea uitînd că are şi ceva obligaţii. Unii văd liberatea prin exprimarea a tuturor ce le dă prin cap. Iar în cazul în care nu li se permite acţionează şi strigă cu gură mare că nu este libertate.  Dicţionarul explicativ dă următoarea definiţie a libertăţii. Şi anume, “posibilitatea de acţiune  conştientă a oamenilor  în condiţiile cunoaşterii legilor  de dezvoltare a naturii şi societăţii.O stare  liberă a unei persoane care se bucură de drepturile depline politice şi civile din stat.” Dacă să fim sinceri în Moldova este libertate, si o spun cu toată certitudinea. În Moldova este libertate. Problema este în mentalitatea fiecăruia din noi de percepe unele lucruri. Strigă că nu este libertate doar acei care ori nu cunosc suficient legea, ori cei care vor să îşi manifeste o opţiune care nu contravin moralei unei ţări. Şi evident că mă voi referi la Gender-DocM. Aceată organizaţie care apără interesele minorităţii sexuale peste tot spun că în Moldova nu este libertate. Oare să fie aşa? Fiecare om are dreptul să facă orice, atîta timp cît nu încalcă alte drepturi ale persoanelor. Despre libertate se va vorbi mult. Liberi vor să fie şi regiunea Kosovo. Dar culmea dacă accepţi asemene lebertăţi rişti să creezi precedente. Vor dori să fie acceptaţi legal şi hoţii şi avortul. Vor dori să fie liberi şi alte regiuni separatiste. Despre libertate se poate vorbi mult. Sfintele Scripturi vorbesc despre libertate şi anume. “dacă veţi cunoaşte adevărul , şi adevărul vă va face liberi“(Ioan 8:32). Omul poate fi liber cu adevărat cînd nu are păcat. Păcatul te face rob. Eşti rob al curviei, al fumatului, imoralităţii. Şi  poate încerci să te lepezi nu poţi. Deoarece eşti rob. Doar credinţa ta sinceră în Isus Hristos te face liber. Eşti liber cînd nu te temi nici de moarte nici să îţi vinzi libertatea pe femei, pe slavă, nici nu poţi fi şantajat. Cineva spunea că libertatea înseamnă  să nu ai motive să fugi de Dumnezeu.

Copiatul dăunează grav sănătăţii

În România opt studenţi au experimentat pe daunele pe care l-ea produs copiatul. Dorind să comită această ilegalitate, cîţiva studenţi şi-au pus nişte dispozitive în ureche. Cînd să le scoată nu au putut, astfel au trebuit să apeleze la ajutorul medicilor. Pe lîngă faptul că au primit şi note rele, sau ales şi cu traumatisme la urechi. Prin urmare copiatul daunează grav sănătăţii.

Printre lideri la SIDA

Astăzi am auzit o ştire care din păcate de mult nu mai este o noutate. Este vorba de poziţia Moldovei în fostul spaţiu sovietic la boala sexual-transmisibilă SIDA. Suntem depăşiţi la acest capitol doar de Rusia si Ukraina. Din păcate cifrele sunt îngozitoare, pe an ce trece rata celor infectaţi cu SIDA creşte considerabil. Şi nimeni nu poate opri acest flagel. DIn potrivă sexul este promovat peste tot. Unica soluţie pe care o propun autorităţile este – prezervativul. Oare să fie unica? Ma îndoiesc. Şi să vă spun de ce. Faptul este că nici prezervativul nu mai este atît de sigur, el nu poate elimina riscul 100 %  de boli cu transmitere sexual, incluzînd şi HIV. Unica metodă metodă de a te proteja sexul neprotejat este … abstinenţa. Şi nu e o glumă. Sexul este doar în cadrul familiei. Dar aruncîndu-te în mrejele sexului vei culege roade amare. Şi una din ele este şi SIDA. Nu mai vorbind de sarcini nedorite, familii distruse şi remuşcări pe viaţă. Ştirea despre care v-am spus, a mai afirmat că tot mai mulţi tineri şi adolescenţi sunt implicaţi în asemenea relaţii. Este trist şi dureros. Foarte puţini aplică metoda abstinenţei şi mai rău , nici nu e promovată. Sexul este promovat peste tot. Nu degeaba un jurnalist italian a declarat în urma unei vizite prin Chişinău, că Moldova în opinia lui a deveni “un tîrg sexual”. Poate pare exagerat, dar, dacă mergi prin oraş, vei vedea toate chioşcurile pline de jurnale obscene. Panourile publicitare cu caracter indecent inundă oraşul expunînd nudităţile feminine. Părinţii plecaţi peste hotare expun copii la asemenea pericole.  Ca şi soluţie văd introducerea manualului “Sexualitate din Perspectiva Bibliei” în şcoli. Acest manual vine cu soluţii şi răspunsuri la multe probleme actuale. În acest manual veţi găsi aşa teme precum , pentru cine este sexul, cînd să începi viaţa sexuală, de cine este creat, ce se întîmplă cu acei care îl practică în afara căsătoriei. Dorinţa mea este de a promova valorile adevărate ale familie, iar Moldova să fie pe ultimul loc în lume în acest clasament.

Jurămîntul lui Hipocrate din perspectiva Bibliei

Am găsit pe portalul moldovacrestina.net un articol despre jurmîntul lui Hipocrate. Dar acest jurămînt este adus într-o altă lumină, cea a Bibliei. Vă propun să îl citiţi.

Cine vor avea grijă de bătrini ?

Astăzi m-am întîlnit din nou cu bătrînul care face ordine în curtea în care trăiesc. De fiecare dată cînd vorbesc cu el, îl întreb de sănătate şi mereu caut să îl ascult pînă la urmă. Are în spatele său o experienţă de viaţă interesantă. Am spus anterior, a ajuns să spele scările casei din cauza feciorului său. Unicului său copil. Feciorul domnului Mircea (căci aşa îl cheama pe bătrîn)  s-a văzut cu casa tatălui său, şi acum nici nu îi mai pasă de el. Nu îi pasă că bătrînul tată trăieşte din mila oamenilor, nu îi pasă că doarme chiar lîngă uşă ca un cîine. Dacă nu vă vine a crede, puteţi să vedeţi. Nu a dorit să fie fotografiat. Îi este ruşine, căci o dată era un om bine văzut. S-a întîmplat ca să cadă pradă alcoolului, dar cine nu greşeste. Spune că problemele s-au început de cînd i-a murit soţia, şi durerea sufletească i-a fost mare. Dar nu crede că a meritat aşa din parte fiului său. Cu atît mai mult că are copil, care trăieşte în casa pe care a dobindit-o cu trudă.  L-am ascultat şi el nu cere de la nimeni nimic, ci doar să fie ascultat. Aşa şi am făcut. Dar i-am dat şi ceva bani că să îşi poată cumpăra hrană. Apoi i-am spus că la Domnul Isus poate avea toată grija de care are nevoie. Mă asculta cu atenţie la tot ce îi spun din Biblie, dar gîndul îl ducea la copilul său, care într-un fel la “ajutat să ajungă ” în această stare.  Nu înţelegeam cît de greu este pentru un bătrîn să rămînă singur , pînă nu am văzut chiar în familia mea. Bunica mea trăieşte singură. Şi unica ei dorinţă este ca copii ei să o viziteze cît mai des. Eu plec tot peste o zi ca să o vizitez, chiar dacă trăim la 50 km. distanţă. Dar pentru mine nu e o distanţă mare, pentru că şi eu voi fi o dată atins de această vîrstă, şi vreau să mi se facă cum fac şi eu. Biblia spune “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău”(Exodul 20:12).

Arta de a fi jurnalist

Începînd de azi voi publica căte ceva din cartea “Manual de Jurnalism “ de Cristian Florin Popescu. Scopul pentru care o fac este de a împărtăşi cu voi ceia ce învăţ şi eu. Sper să vă fie de folos aceste învăţături. Vreau puţin să povestesc despre această carte, ca ulterior să vin în fiecare zi cu un articol despre conţinutul ei . În prima parte se vorbeşte despre elementele fundamentale al redactării ale unui text. Mulţi scriu dar puţini se gîndesc ce scriu. Nu degeaba Boileau afirma că “înainte să scrii, învaţă să gîndeşti”. Şi are dreptate. Scrisul sistematic îţi formează o gîndire, iar în dependenţă de ce scrii aşa vei fi afişat în faţa oamenilor.  Modul de exprimare în jurnalism este o chestiune strict personală, şi trebuie să un discurs clar, simplu, expresiv şi coerent. Toatea acestea deoarece publicul ţintă aşteaptă să fie martor la evenimentele publicate de jurnalist. Deasemenea în această carte autorul insistă ca prin articolul scris de jurnalişti, cititorul să nu fie trimis la dicţionare specializate pentru a înţelege un termen sau altul. textul unui articol trebuie să îşi atingă scopul; cititorul trebuie să fie captat, informat şi obligat să gîndească. Rolul unui jurnalist bun este de a deveni slujitor la doi stăpîni şi anume, realitatea şi publicul. Chiar dacă sunt stăpîni incomozi care ridică nenumărate probleme, deoarece pe nimeni nici o dată nu îi vei mulţumi. Întorcîndu-ne la afirmaţia lui Boileau precum că înainte de a scri trebuie sa înveţi a găndi. În acest sens Biblia spune “un cuvînt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint”Proverbe 25:11. Voi reveni în continuare cu impresii din aceasta carte.