Nu mai vreau să învăţ… plec la Italia

Zilele acestea, am discutat cu mai mulţi absolvenţi ai unor licee din capitală şi de la sate. Aceştia aveau păreri diferite despre continuarea studiilor. Unii nu vedeau niciun sens în această privinţă, iar altora părinţii din timp le-au pregătit actele pentru a-i lua cu ei în Italia. Aceştia din urmă nu mai văd niciun rost în a face carte. Unicul lor obiectiv este de câştiga cât mai mulţi bani. Acestea sunt concluziile la care au ajuns aceşti adolescenţi la 17-18 ani ai lor.
Mă gândeam că dacă am declarat „un an al tineretului”, poate ar fi timpul ca tinerii să pună mâna pe carte şi să-şi aplice cunoştinţele pentru a contribui la prosperarea ţării noastre. Desigur, plecând şi câştigând un ban peste hotarele ţării, tinerii consideră că îşi rezolvă ceva probleme în modul acesta. Însă este doar o chestie temporară.
De fapt, problema este că statul încurajează prea puţin tinerii să înveţe. Mai bine zis, tinerii sunt descurajaţi să înveţe, atunci când văd cum se chinuie un profesor din zilele noastre. Este de neacceptat ca un profesor, care îşi dedică întreaga viaţa pentru a-i învăţa pe alţii a citi şi a scrie, să primească un salariu de numai 1000 de lei lunar.
Tinerii trebuie încurajaţi să înveţe la instituţii prin care ar putea fi utili societăţii, iar una din profesiile criză din Moldova este cea de profesor. Vor pleca la pensie şi acei profesori care şi-au dedicat întreaga viaţă pentru a-i învăţa pe alţii, iar din urmă nu vine nimeni. Şi asta, pentru că tinerii nu vor să mai înveţe şi nu vor să se dedice acestei profesii nobile, ci preferă să se îmbogăţească rapid şi fără prea multe eforturi. Prin urmare, interesul personal prevalează în toate. Tinerii absolvenţi ai liceelor văd rezolvarea tuturor problemelor numai cu ajutorul valutei unice europene. Poate de asta şi aleg ei calea emigrării în ţările mai dezvoltate.
Statisticile vorbesc că în fiecare an, numărul elevilor din clasa 1-a şi clasele pregătioare se micşoreză cu 35 la sută faţă de anul 2001. Suntem în anul 2008 şi cifrele se schimbă vertiginos la fel ca şi sistemul de valori. Pe timpuri, se vorbea că aveam ţara cu cei mai mulţi studenţi la drept, şi acest lucru a început să-i dezonoreze pe acei care învăţau tocmai la această facultate. Însă acum avem o altă realitate, una tristă, de fapt. Scade interesul faţă de a învăţa şi a aplica ceea ce înveţi pentru binele oamenilor.
Să înveţi nu este o ruşine. Să înveţi este o necesitate care, dacă perseverezi, vei obţine rezultatul scontat. Înţeleptul Solomon îi îndemna pe fiii săi să „ţină învăţătura, nu s-o lase din mână, s-o păstreze căci ea este viaţa lor”. Aici acest mare înţlept vrea să zică să fim mereu într-un proces de învăţare şi să nu ne limităm la ceea ce ştim.