Jurnalistul este o persoană care….

Astăzi voi continua să scriu din cartea de jurnalism scrisă de B.B. Acharaya. Şi vreau să vedem împreună principiile jurnalismului şi cine de fapt este un jurnalist. Dar mai întâi să vedem cine este un jurnalist.

a. o persoană care practică jurnalismul

b. pune întrebări clare

c. Este într-o disciplină de a scri articole noi şi relevante

d. este un învăţător al naţiunii

e. reprezintă  o voce în societate

f. lucrează ca editorialist, corespondează, face jurnalism foto, este primul la evenimente şi le reflectă obiectiv, şi imparţial

Nu avem nevoie de astfel de ştiri

Postul de televiziune ProTv nu se dezminte. De două zile acest post, transmite cazul şocant în care doi  copilaşi întreţin relaţii sexuale cu o minoră. Ceia ce face acest post de televiziune, nu poate fi numit decât o ruşine. De multe ori ei transmit şi ştiri calitative, dar la capitolul moralitate cu părere de rău, jurnaliştii de la acest post de televiziune dau dovadă de lipsă de respect. Ce poate învăţa un copil din o astfel de ştire?  Lucru ingrijorător este că după o asemenea ştire ei nu vin cu nici o soluţie. Ci dimpotriva de multe ori ei iau partea unor organizaţii care promovează vădit imoralitatea. Nu înţeleg de ce jurnaliştii de la postul dat  în căutarea de ştiri “explozive” promovează prin astfel de ştiri prostimea. Din păcate , cazuri de acest gen se întâmplă din cauza “informării”  a unor organizaţii a sexualităţii lor.  Şi prin urmare avem ce avem. Încă o dată s-a văzut că nu avem nevoie de organizaţii care apără şi promovează homosexualitatea şi alte perversiuni. Fie ca Dumnezeu să le dea discernământ celor de la Ministerul Justiţiei şi să nu permită introducerea sintagmei de “orientare sexuală” în proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea descriminării. NU de altă, dar nu vrem să mai avem parte de astfel de “ştiri”

Viitorul preşedinte al Africii de Sud se opune clar căsătoriilor homosexuale.

Am avut ocazia pentru două săptămâni să ma aflu în Republica Sud Africană. Chiar dacă este cea mai sudică ţară, acest lucru nu o împiedică să fie în centrul presei din întreaga lume. Acest lucru se datorează în primul rând organizării Campiontului Mondial de fotbal din 2010, şi alegerilor prezedenţiale din anul viitor. În acest articol mă voi opri la alegerile prezedenţiale care vin. O dată cu destrămarea sistemului apartheid (în limba afrikaans înseamnă segregare), această ţară a pornit pe un nou drum al democraţiei cu drepturi egale pentru toţi cetăţenii, indiferent de culoare, rasă sau religie. Din 1994 Africa de Sud este condusă de Congresul Naţional African (CNA), şi mai mult de un deceniu acest partid deleghează preşedintele. Primul preşedinte ales după alegeri multirasiale a fost celebrul Nelson Mandela, şi de atunci această ţară are la conducere doar preşedinţi din acest partid. Se pare, că în viitorul apropiat la conducerea Republicii Sud Africane, vor fi doar reprezentanţii CNA. Este un lucru previzibil dat fiind faptul că istoria a fost destul de cruntă cu majoritatea negrilor din această ţară.

Unicul candidat la funcţia de preşedinte a ţării este actualul lider CNA, Iacob Zuma. După ce l-a învins pe acutalul preşedinte al actualul preşedinte al ţării Thabo Mbeki la funcţia de preşedinte al partidului, drumul lui Zuma spre preşedenţie a devenit mult mai uşor. Marele merit a lui Zuma, şi pentru asta este apreciat de majoritatea, este că se opune vehement căsătoriilor dintre homosexuali şi lesbiene. Chiar dacă în prezent Africa de Sud este una din puţinile ţări în care căsătoriile de acest fel au fost legalizate, Iacob Zuma a declarat în faţa a cîtorva mii de oameni că „în Africa de Sud căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex sunt o ruşine pentru întreaga naţiune şi pentru Dumnezeu” Imediat după această declaraţie, activiştii homosexuali au început a-l ataca prin practici bine cunoscute, acuzîndu-l că este homofob şi că nu respectă drepturile omului. Ba mai mult, că nici nu posedă abilităţi de a conduce un stat. Aceşti activişti uită însă, că datorită unor oameni ca Iacob Zuma, Nelson Mandela sau Thabo Mbeki, Africa de Sud este acum o ţară liberă. Aceşti oameni au stat zeci de ani în închisoare pentru a promova adevaratele libertăţi. Cu siguranţă că aceşti oameni nici pe departe nu s-au gândit că libetăţile pentru care au suferit vor fi înţelese greşit de unii. Dar un astfel de comportament al imoralilor nu trebuie să ne mire, deoarece Biblia exact aşa îi descrie pe oamenii care sunt implicaţi în relaţii homosexuale. Aceştia „sunt plini de viclenie, de răutate, de înşelăciune, de porniri răutăcioase, bârfitori urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi şi născocitori de rele”.

Zuma se pare că nu se va opri aici, şi a propus parlamentului ca să pedepsească căsătoriile dintre homosexuali şi lesbiene. Şi cum patidul său deţine majoritatea în Parlament această propunere are mari şanse să treacă, cu toată opoziţia vehementă a activiştilor gay.

Acum în ţara noastră cu orice preţ homosexualii încearcă să sfideze orice principiu doar ca să aibă drepturi depline. Mai trist este că cei care ar trebui să ne apere de imoralităţile impuse le iau apărare şi muşamalizează adevărul. Poate şi la noi, în prag de alegeri parlamentare, se va ridica unul din candidaţi şi va spune clar şi răspicat, că Moldova nu are nevoie de drepturi suplimentare pentru homosexuali. Şi că viaţa lor intimă este deja protejată de lege.

Funcţiile majore ale Mass Media

Acum citesc carte de jurnalism “Comunicarea şi Jurnalism” scrisă de B.B. Acharya. Şi prin acest articol vreau să împărtăşesc şi cu cei interesaţi cîteva gînduri interesante din această carte. Azi vrea să vedem care sunt funcţiile majore ale Mass Mediei.

1. Informare- chiar din definiţia cuvîntului “informare” vedem că această funcţie are rolul de a forma gândirea oamenilor. De a aduce cea mai relevantă informaţie. Dacă mass media ar lua în cel mai serios mod această funcţie va ajuta oamenii să deosebească clar adevărul. Nu degeaba secolul 21 a fost numit drept unul al informării, şi asta deoarece informarea este foarte importantă. Informarea în zilele noastre este la fel de importantă ca şi alte necesităţi (hrană, îmbrăcăminte, casă )

2. Educare- alături de informare joacă poate cel mai important rol. Un prieten de al meu, afirma că jurnaliştii sunt prediatorii secolulului 21. Mass Mediei îi revine rolul de a educa oamenii direct sau indirect. Avem în prezent diferite emisuni educative, programe ce vizează educaţia cetăţenilor.

3. Convingere- mass media are puterea de a convinge pe cineva de un adevăr sau altul.Din păcate presa din Moldova de multe ori încearcă să convertească minciuna în adevăr. Mai toate ziarele şi posturile TV şi radio încearcă să convingă suporterii lor într-un mod diferit

4. Socializare- omul este o fiinţă socială, deaceia lumea modernă ne oferă mai multe opţiuni de a fi socializat în această lume complexă. Societăţi diferite au nevoie de diferite valori sociale. A socializa înseamnă a învăţa oamenii să aibă un comportament sau altul adecvat societăţii în care trăiesc. Mass Media are rolul de a învăţa societatea cum să se comporte, cum să se îmbrace, şi cum să se raporteze în societate. În prezent televiziunea are rolul major de a socializa oamenii. Cunoaştem că în Moldova în multe famili televizorul sau radioul suntunica sursă de a vedea ce se întâmpă în societate.

În articolul următor voi relata despre originea mass mediei. Cine a inventat maşina de scris. şi cum a apărut radioul şi televiziunea.

Cu un an în urmă…

Blogul este o unealtă grozavă de a-ţi apăra valorile naţionale, creştin-morale, spirituale, şi familia care este fundamentul societăţii noastre. Deasemenea prin blog poţi să te expui pe marginea unui subiect sau altul, ceea ce nimic altceva nu-ţi oferă aşa posibilităţi. Apoi prin blog poţi lucra la înaintarea Evangheliei, ca şi creştini toţi suntem chemaţi la aceasta, şi să ne apărăm ţara, valorile ei ca: familia, biserica, credinţa. În tot timpul acesta au vizitat blogul nostru 21100 de persoane. Şi ca să te gîndeşti: ce Evanghelizare mare trebuie să organizezi ca să asculte mesajul Evangheliei 21100 de persoane. Nu-i minunat? De fapt, internetul este plin de tot felul de murdării, dar dacă fiecare creştin şi-ar fi deschis cîte un blog şi ar scrie regulat la el, ce schimbare putem aduce prin Internet?

Pe data de 12 septembrie 2007, a fost creat blogul familiei noastre Radu şi Lenuţa Blendarencu. Primul articol a fost scris tot pe data de 12 septembrie cu titlul “Mulţumim Domnului Vasile Filat”. Domnul Vasile Filat este învăţătorul familiei noastre. Acest om este unul deosebit, cu un caracter deosebit, şi o inimă deosebită pentru a învăţa pe oameni din Cuvîntul lui Dumnezeu, şi computerul.

Domnule Vasile, vă mulţumim mult, pentru că Dumneavoastră aţi contribuit cel mai mult la deschiderea acestui blog. De la Dumneavoastră am învăţat disciplina în a scrie articole în fiecare zi. Şi de această dată vrem să-i mulţumim Domnului Vasile Filat pentru că ne-a învăţat cum se deschide un blog, şi cum să scrii articole relevante, care răspundă nevoilor societăţii.

Pentru cei care doresc să înveţe CREAREA UNUI BLOG, stabilirea unui design potrivit, şi cum să scrii articole relevante aşa ca să fie citite, vă invităm la cursurile de computer “ScriptehInfo”, unde veţi putea învăţa toate aceste lucruri.

Pentru înscriere sunaţi la tel: 022 74 58 37; GSM: 069556985

sau scrieţi-ne la adresa de Email: lenuta.blendarencu@gmail.com

Împreună cu familia dorim să vă mulţumim că sunt cititori fideli ai blogului familiei noastre. Dacă avem sugestii, propuneri sau întrebări, srieţi-ne la adresa de Email: radu.blendarencu@gmail.com

Cu tot respectul,

Radu şi Lenuţa Blendarencu

10 consecinţe dacă “proiectul de lege privind combaterea şi prevenirea discriminării” va fi adoptat

Legile unei ţări sunt elaborate pentru bunăstarea cetăţenilor, pentru protecţia şi siguranţa lor. Aşa aparent arată şi Legea pentru prevenirea şi combaterea descriminării. Sună foarte frumos şi chiar este necesară o astfel de lege. Însă îmbrăcată atît de estetic juridic această lege dacă nu va fi revizuită va aduce un mare rău societăţii noastre. Ceea ce deranjează în această lege este noţiunea „orientare sexuală”. Nu este greu să ghiceşti cui le aparţine această iniţiativă, este ştiut că în Moldova sunt organizaţii care militează înfocat pentru promovarea homosexualităţii. Anume aceste organizaţii au lucrat la alcătuirea acestei legi. Ceea ce m-a mirat este că unii politicieni nu prea cunosc esenţa legii, dar şi mai mult nu văd realul pericol al acestia. Sub pretextul descriminării la care sunt supuşi autorii cei mai activi promotori ai menţionatei legi au un scop precis, de a aduce un păcat (aşa îl defineşte Biblia), la nivel de virtute.

1. Orice păcat la nivel de virtute. Dacă va trece toate procedurile şi va avea sorţ de izbîndă, vom avea şi noi parade de genul celor din Brazilia unde sute de mii de homosexuali îşi demonstrează imoralităţile lor.

2. Legalizarea căsătoriei între personane de acelaşi sex. Aceeaşi noţiune de „orientare sexuală” le va oferi o serie de drepturi, printre care căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Atunci se va încălca flagrant articolul 48 al Constituţiei Republicii Moldovei, şi art.2 şi art. 15 din din Codul Familiei al Republicii Moldova, care stipulează clar în ce condiţii se admite căsătoria. „căsătorie liber consimţită între un bărbat şi o femeie.” Iar art. 15 stipulează clar, care sunt impedimentele la căsătorie. „Nu se admite încheierea căsătoriei între persoane de acelaşi sex”. Prin această acţuine este atacată în mod direct, instituţia Familiei, pe care Dumnezeu bun de la început a instituit-o dintre un bărbat şi o femeie.

3. Adoptarea copiilor. Art. 121, alin.I lit.e, din Codul Familiei, stipuează clar sine sunt persoanele care dreptul să adopte „persoane care în virtutea calităţilor morale sau a stării sănătăţii, nu sunt în stare să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului adoptat;”. Ar fi un mare pericol pentru Republica Moldova, pentru copiii care vor fi învăţaţi din familie că lucrul acesta este bine, şi în felul acesta imoralitatea se va răspîndi cu paşi rapizi.

4. Autorităţi imorale. Mă întreb de ce partidele politice nu iau nici o atitudine. Acum ar fi cazul să o facă. Este în puterea lor ca să nu admită ca valorile (dacă ţin la ele) ale neamului nostru să fie sfidate de un grup de oameni. Într-un stat mai există şi principiul majorităţii de care trebuie să se ţină cont cînd se adoptă o lege sau alta. Sau sub pretextul că aşa vrea Uniunea Europeană, politicienii autohtoni se tem să ia o atitudine fermă în aceastâ problemă „delicată”. Toată lumea afirmă că minorităţile sexuale sunt puţini. Au fost puţini şi în alte ţări ca mai apoi să facă parade de sute de mii. Oamenii care practică aceste perversiuni au o calitate ce nu o au muţi din noi, insistenţa de a-şi promova practicile scîrboase. Nu eu le numesc aşa, ci Legea supremă, adică Biblia. Scriu acest articol pentru că mai am încă libertatea să o fac, şi pentru că sunt conştient de acest pericol. Întorcîndu-mă la aleşii poporului, pentru că ei au puterea de a scimba starea lucrurilor din ţară, vreau să vad de la ei o atitudine în acest sens. Însă ei, parlamentarii au ca prioritate pregătirea campanie electorale ce vine. Însă poate ar fi mai bine să lase puţin polemicile de rutină şi să ia o acţiune în acest sens, bineînţeles dacă au curaj să o facă. Pentru că ei sunt acei care pot face ca o lege să fie utilă întregii societăţi, şi tot ei sunt acei care pot proteja familia de imoralitatea impusă.

5. Răspîndirea imoralităţii prin şcolii. Prin această lege li s-ar permite ca să înveţe pe copiii noştri în grădiniţe, şcoli lucruri scîrboase. Au avut o tentitivă de acest gen, cînd au alcătuit un manual „Sexul povestit celor mici”, prin îşi răspândesc practicile lor imorale, ba chiar mai mult ne numesc oameni cu dezabilităţi prin faptul că nu am accepta acest păcat. Apoi broşura, „Stilat, Modern şi Protejat”, a fost o altă tentativă de a-şi răspîndi ideele lor. În care fetele care au hotărît să-şi păstreze virginitatea pînă la căsătorie. să fie numite „cioare albe”. Oare cine este discrminat chiar din aceste două cazuri.

6. Nimeni nu va avea nici un cuvînt. Acum trăim timpuri cînd poţi săte expui liber pe marginea unui subiect, să-ţi spui părerea ta despre o persoană despre un lucru, să organizezi conferinţe, mese rotunde, dar în baza acestui proiect de lege nu vei putea să spui nici un cuvînt, ba mai mult vei plăti amenzi în sume mari, şi chiar închisoare pe un termen de 3 ani.

7. Violul. Este un rezultat al practicilor lor, pe care încearcă să le raspîndească cum pot, în limitele care li se permite. În ultimul timp tot mai multe cazuri de violuri, dintre persoane de acelaşi sex, de exemplu un minor de 13 ani a violat un copil de numai a 10 ani. Şi sunt multe din acestea, dar toate sunt datorită urîciunilor care le răspîndesc printre tineri. Violul este o crimă, împotrivă persoanei, a societăţii şi împotriva lui Dumnezeu.

8. Biserica subminată. Această lege ar distruge toate valorile creştine, morale, apoi ea va fi acea care va fi cel mai mult discriminată. Nu i se va da întîietate într-o părere sau alta, dacă acum încă se fac trimiteri la biserică, atunci nu avea cuvînt, şi chiar mai rău, dacă va spune ceva împotriva acestei legi, va fi amentată şi chiar judecată. Sau dacă nu va dori să oficializeze o căsătorie între două persoane de acelaşi sex, va fi judecat.

9. Societate fără valori morale. Zic aşa pentru că dacă imoralitatea se răspîndeşte acum cînd nu are cadrul juridic atît de larg, cum va fi cînd va avea protejare din partea statului? Tineri fără valori, care vor merge din rău în mai rău, vor iubi mai mult întunericul decît lumina.

10. Decădere economică. Şi acum nu este chiar la nivelul care ar trebui să fie într-o ţară, dar dacă se ava accepta imoralitatea la nivel de virtute, Republica Moldova va decădea în mai multe aspecte: economic, social, demografic, cultural. Si asta se va întîmpla în cazul în care Legea privind Combaterea şi Prevenirea Discriminării va fi adoptată. Pentru că Dumnzeu nu se lasă batjocorit, va pedepsi ţara noastră, dacă nu vom lua măsuri ACUM!

Noi trebuie să fim acea care aducem o schimbare în ţara noastră, şi să o protejăm de tot ce este rău, şi să promovăm valorile creştin-morale, pentru ca Republica Moldova să fie o ţară binecuvîntată.

Apoi am ferma convingere bunăstarea unei ţări începe de la educaţia spirituală a naţiunii. Atunci cînd fiecare lider al unui cult din ţară, al unui partid politic va cauta răspuns şi soluţii pe paginile Bibliei, va avea de cîştigat o ţară întreagă.

Apertheidul (sud-african) mai există

Sistemul apartheid încă mai există în Africa de Sud. Chiar dacă la nivel official s-a terminat din anul 1990. neoficial, acest odios sistem mai persistă. M-am convins de aceasta încă o dată, fiind într-o vizită de lucru în Republica Sud Africană. Este pentru a doua oară cînd vin aic, dar nimic nu se schimbă. Se creiază impresia că cineva nu vrea să producă această schimbare. Astăzi am fost la unul din cele mai mari şi prestigiose Universităţi de pe întregul continent African. Marea mi-a fost mirarea să văd că negrii stau încă la locurile pregătite pregătite pentru ei de la instaurarea apartheidului, iar studenţii albi, au locurile lor. Atunci am întrebat pe unul din colegii mei, care deşi e alb şi cetăţean al acestui stat, mi-a spus, că totul s-a făcut la nivel de hîrtie. În rest va trebuie să treacă multe decenii ca reconcilierea să se producă şi în inimă, pentru că prea marea le-au fost chinurile băştinaşilor timp de sute de ani, şi prea mare le-a fost mândria populaţiei albe.

Au mers până acolo că au împărţit pe rase entice şi sportul. De exemplu golful, rugby, şi kriket este sport exclusive pentru albi. Iar fotbalul (soccerul cum este numit aici) este doar pentru negri. Nu mi-a trebit mult să mă conving mergând la un meci de fotbal. Spre stupoarea mea, un întreg stadion era plin doar de negri, nici un alb, nici unul măcar, pe când la un meci de rugby, vei vedea doar albi. Liceile cele mai prestigioase sunt dotate cu terenuri pentru kriket si rugby, şi nici de cum pentru fotbal. Ştiţi unde se joacă fotbal? În comunităţile special amenajate pentru negri.

Un la mare paradox este lipsa de transport public. Am fost nevoit să întreb de ce nu există transport public în Africa de Sud, la care un simplu lucrător de pe stradă mi-a spus, că din cauza că albii nu doreau să stea în acelaşi loc cu negrii, nu au admis transportul public. M-am convins când am văzut că auto-stopul îl făceau doar negrii, care aşteaptă ca să parcurgă 10 km, cite 3-4 ore !! Lucru care m-a şocat a fost că l-au devizat pe Dumnezeu. Negrii trebuie să îl aibă pe Dumnezeul lor, şi albii pe al lor. În Africa de Sud sunt încă Biserici pentru albi şi biserici pentru negri. Chiar dacă oamenii au făcut astfel, Dumnezeu pa paginile Sfintelor Scripturi spune că “a făcut pe om după chipul şi asemănarea S-a”, şi că Dumnezeu se uită la inima omului dar nu ce culoare are.

Nici Nelson Mandela, nici predecesorul său Mbeki nu au reşit, sau mai bine zis nu au dorit să mai schimbe ceva. Şi toţi s-au obişnuit cu această ideie de clasificare a raselor în Africa de Sud.

Acestă ţară se pregăteşte de două mari evenimente. Africa de Sud va găzdui în premiră pentru întreg continent , Campionatul Mondial de Fotbal din 2010, şi cu un an înainte de acest eveniment , se vor desăşura alegerile prezedenţiale.La acest subiect voi reveni cu un articol în curând. Dar până atunci, neoficial , apartheidul există.

Emanciparea femeilor. Mişcarea feministă!

Pentru început vreau să explic noţiunea de emancipare. Imi dau seama că nu toţi înţeleg acest cuvînt, aşa că dicţionarul explicativ al limbii române ne dă o definiţie clară a ceea ce este emancipare.

EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A(-şi) câştiga sau a face să-şi câştige independenţa; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii şi adolescenţi) A-şi lua unele libertăţi nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. Tranz. (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui şi a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare.

Emanciparea femeii nu înseamnă altceva, decît libertatea şi independenţa ei de face orice doreşte. Să nu fie limitată şi constrînsă de bărbaţi. Ci dimpotrivă, să fie liberă în acţiunile şi deciziile ei, adică să studieze unde doreşte, să se angajeze la lucrul pe care ea singură şi-l alege. Multe secole la rînd femeia a fost lipsită de aceste drepturi.

Parlamentul European cere şanse egale pentru femei şi bărbaţi în vederea îmbunătăţirii situaţiei bărbaţilor şi femeilor, din punct de vedere social, politic şi economic. Toate statele membre au însă probleme cu punerea în aplicare a legislaţiei privind egalitatea, echilibrul în activitatea profesională, violenţa în familie şi traficul de femei sunt probleme majore în Uniunea Europeană.

Cu toţii cunoaştem că în anii 1848-1914 a avut loc prima mişcare feministă, lupta îndîrjită pentru drepturile politice şi civile. Timp de mai multe secole, femeile au trăit într-o lume a bărbţilor, neavînd nici un drept, ci doar datoria de a fi soţie şi mamă bună. Şi tot ce ţinea de femeie era considerat deviat, demodat, nimeni nu lau în consideraţie cuvîntul femeii, nici dorinţele ei. Ca şi bărbaţii, femeile au nevoi de mîngîere, de afecţiune, chiar mai mult într-o măsură, însă ele au fost tratate cu dispreţ.

Mişcarea feministă a aduc unele schimbări în ce priveşte femeia şi drepturile ei:

1. schimbări în viaţa de zi cu zi

2. Educaţia copiilor

3. dreptul la autodeterminare – autodeterminare asupra propriului corp, lupta pentru legalizarea avorturilor, fiind preluată de multe ţări şi purtată de femei din toate straturile sociale. Violul şi abuzurile sexuale precum şi cele familiale, din „sfera privată” , acum fiind scoase la lumina zilei şi arătate în adevărata lor măsură. Femeile protestau împotriva pornografiei şi a reprezentării umilitoare a femeilor în mass-media. Femeile erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţi, ceea ce au făcut pe ele să locuiască împreună cu alte femei, să călătorească, să petreacă timp cu ele. Cred că vă daţi seama de unde vine noţiunea de lesbianism, ceea ce Dumnezeu numeşte acest păcat o urîciune. In cartea Levitivul 18:22-29 este scris: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeia. Este o urîciune. Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.”

   Avortul a fost şi este o infracţiune şi un păcat grav atît în ochii lui Dumnezeu cît şi la nivel de societate. Fiecare femeie chiar daca avortează, suportă consecinţe grave, remuşcări şi nelinişte sufletească. Urmările grave a acestei infracţiuni sunt: moarte femeilor, zeci de mii se îmbolnăvesc şi rămîn sterile. Domnul Academician Gh. Paladi a prezentat într-o discuţie care sunt urmările grave a avortului, printre care a menţionat şi sterilitatea. Femeile se pronunţau împotriva avortului, cereau ca legea să fie ştearsă cu totul, şi în schimb să primească o educaţie sexuală creştin-morală. Acest lucru este cel mai sănătos şi corect înaintea lui Dumnezeu, si anume abstinenţa pînă la căsătorie. Abstinenţa, virginitatea îţi asigură o căsnicie fericită şi împlinită pe tot parcursul căsniciei.

În Evanghelia după Ioan este descrisă o femeie care a fost prinsă în preacurvie. De fapt această femeie era legată, încătuşată de păcat, din această cauză era lipsită de anumite drepturi. Cel care a eliberat-o de păcat a fost Domnul Isus Hristos, în Ioan 8:11 este scris: „… Şi Isus i-a zis: „Nici eu nu te osîndesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti”. Această femeie a fost emancipată de sub robia păcatului, cel mai frumos este că Domnul Isus a iertat-o, de păcatul curviei, astfel făcînd-o liberă. Dacă pînă atunci era privată de drepturi, chiar trebuia sa fie omorîtă cu pietre, după ce s-a întîlnit cu Domnul Isus Hristos viaţa ei s-a schimbat radical. Avea alte principii, altfel era gîndirea ei, valorile ei au fost readuse la normă, aşa cum o cere Dumnezeu de fapt în Cuvîntul Său la 2Timotei 2:22 „Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Dumnezeu dintr-o inimă curată.”

Mandela a iertat, o poţi face şi tu

Africa de Sud a devenit cunoscută în întreaga lume prin trei lucruri. Sistemul apartheid, în care negrii erau opresaţi de albi, chiar dacă aceştia din urmă alcătuiască doar 5 procente din întraga populaţie. O altă trăsătura importantă prin care se face acestă ţară cunoscută în întreaga lume este zăcămintele de aur.Iar a treia şi cea mai importantă este din cauza lui Nelson Mandela. Acest om a schimbat destinul a milione de oameni, doar pentru că dorea ca fiecare om să fie egal în faţa legii în Republica Sud Africană. Pentru că dorea aceleaşi dreptui pentru negri, a trebuit să plătească un preţ uriaş. A petrecut 27 de ani în puşcărie, pe insula Robben. Chiar fiind prizonier nu încetat să militeze pentru drepturile oamenilor de o altă culoare. Dacă ai ocazia să fii în Africa de Sud, vei întîlni că cea mai iubită persoană este Nelson Mandela. A fost ales primul preşedinte negru al aceste republici ales prin vot democratic. Şi ce a reuşit el să realizeze pentru poporul său este remarcabil. Paradoxul este că acest om, este iubit cel mai mult în această ţară, de oamenii care i-au făcut cel mai mult rău, albii. Şi ştiţi de ce? Cînd a fost ales preşedinte a adunat întreg Guvernul şi le-a dat o întrebare. Nelson Mandela stătea în faţa miniştrilor şi i-a întreabat pe toţi ce să facă cu fostul preşedinte de Clerk şi populaţia de sorginte europeană din ţară. Miniştri pentru prima dată au devenit popoluţia reprezentantă de negri, şi primul s-a sculat ministrul apărării care a propus ca albii din ţară să fie expulzaţi din ţară, exact cum au procedat vecinii din Mozambiq, alungăndu-i pe portughezi colonişti din ţară. Mandela la acest răspuns nu a reacţionat. S-a sculat apoi ministrul economiei care a spus ca preferă ca să construiasca în întreaga ţara puşcării pentru albi, exact cum au procedat ei cu negrii până în 1990. Mandela nici o reacţie. Un alt ministru a propus ca albilor să li se ia serviciul, maşinile luxoase, şi locurile de muncă. Preşedintele Mandela nu dădea nici un răspuns. Apoi alţi miniştri aduceau argumente peste argumente de ai scoate pe albi din ţară. După mai multe dezbateri, miniştri nedumeriţi de calmul preşedintelui care a fost maltratat 27 de ani în puşcărie, i-au sugerat să facă cel ştie el mai bine, căci are toată puterea să o facă. Mandela s-a ridicat în picioare şi a răspuns audenţei nedumerite. „Domnilor miniştri, noi toţi suntem cetăţeni ai acestei ţări, şi unicul lucru pe care trebuie să îl facem, este să ne iertăm unii pe alţii. Prin urmare, trebuie să iertăm. Am avut puterea să învăţ acest lucru fiind în puşcărie, de la Singurul care poate să ne ierte, de la Isus Hristos”. Toţii miniştri au muţit, şi au plecat capurile în jos. O dată la Domnul Isus a venit unul din ucenicii Săi şi l-a întreabat „Doamne de cîte ori să iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori? Isus i-a zis Eu nu îţi zic până la şapte ori, ci pînă la şaptezeci câte şapte” (Matei 18:21). Atunci Isus a adus pilda robului nemilostiv, care nu a dorit să ierte o datorie infimă, celei pe care el o datora stăpînului său. Chiar dacă a fost iertat el nu a dorit să ierte pe alţii.

Acum chiar dacă cineva ne face rău, şi îţi pare ca acest rău este imposibil de reparat, totuşi există iertare. Domnul Isus ne spune să iertăm din toată inima. Mulţi oameni nu au pace din cauza că nu vor să ierte din toată inima lor. Mandela a iertat oamenii care l-au pus pe nedrept în temniţi, ba mai mult, le-a dat case şi servicii dintre cele mai bune. Cum eşti tu? Mai este cineva pe care încă nu poţi să îl ierţi? Poate o faci azi?