Emanciparea femeilor. Mişcarea feministă!

Pentru început vreau să explic noţiunea de emancipare. Imi dau seama că nu toţi înţeleg acest cuvînt, aşa că dicţionarul explicativ al limbii române ne dă o definiţie clară a ceea ce este emancipare.

EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A(-şi) câştiga sau a face să-şi câştige independenţa; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii şi adolescenţi) A-şi lua unele libertăţi nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. Tranz. (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui şi a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare.

Emanciparea femeii nu înseamnă altceva, decît libertatea şi independenţa ei de face orice doreşte. Să nu fie limitată şi constrînsă de bărbaţi. Ci dimpotrivă, să fie liberă în acţiunile şi deciziile ei, adică să studieze unde doreşte, să se angajeze la lucrul pe care ea singură şi-l alege. Multe secole la rînd femeia a fost lipsită de aceste drepturi.

Parlamentul European cere şanse egale pentru femei şi bărbaţi în vederea îmbunătăţirii situaţiei bărbaţilor şi femeilor, din punct de vedere social, politic şi economic. Toate statele membre au însă probleme cu punerea în aplicare a legislaţiei privind egalitatea, echilibrul în activitatea profesională, violenţa în familie şi traficul de femei sunt probleme majore în Uniunea Europeană.

Cu toţii cunoaştem că în anii 1848-1914 a avut loc prima mişcare feministă, lupta îndîrjită pentru drepturile politice şi civile. Timp de mai multe secole, femeile au trăit într-o lume a bărbţilor, neavînd nici un drept, ci doar datoria de a fi soţie şi mamă bună. Şi tot ce ţinea de femeie era considerat deviat, demodat, nimeni nu lau în consideraţie cuvîntul femeii, nici dorinţele ei. Ca şi bărbaţii, femeile au nevoi de mîngîere, de afecţiune, chiar mai mult într-o măsură, însă ele au fost tratate cu dispreţ.

Mişcarea feministă a aduc unele schimbări în ce priveşte femeia şi drepturile ei:

1. schimbări în viaţa de zi cu zi

2. Educaţia copiilor

3. dreptul la autodeterminare – autodeterminare asupra propriului corp, lupta pentru legalizarea avorturilor, fiind preluată de multe ţări şi purtată de femei din toate straturile sociale. Violul şi abuzurile sexuale precum şi cele familiale, din „sfera privată” , acum fiind scoase la lumina zilei şi arătate în adevărata lor măsură. Femeile protestau împotriva pornografiei şi a reprezentării umilitoare a femeilor în mass-media. Femeile erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţi, ceea ce au făcut pe ele să locuiască împreună cu alte femei, să călătorească, să petreacă timp cu ele. Cred că vă daţi seama de unde vine noţiunea de lesbianism, ceea ce Dumnezeu numeşte acest păcat o urîciune. In cartea Levitivul 18:22-29 este scris: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeia. Este o urîciune. Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.”

   Avortul a fost şi este o infracţiune şi un păcat grav atît în ochii lui Dumnezeu cît şi la nivel de societate. Fiecare femeie chiar daca avortează, suportă consecinţe grave, remuşcări şi nelinişte sufletească. Urmările grave a acestei infracţiuni sunt: moarte femeilor, zeci de mii se îmbolnăvesc şi rămîn sterile. Domnul Academician Gh. Paladi a prezentat într-o discuţie care sunt urmările grave a avortului, printre care a menţionat şi sterilitatea. Femeile se pronunţau împotriva avortului, cereau ca legea să fie ştearsă cu totul, şi în schimb să primească o educaţie sexuală creştin-morală. Acest lucru este cel mai sănătos şi corect înaintea lui Dumnezeu, si anume abstinenţa pînă la căsătorie. Abstinenţa, virginitatea îţi asigură o căsnicie fericită şi împlinită pe tot parcursul căsniciei.

În Evanghelia după Ioan este descrisă o femeie care a fost prinsă în preacurvie. De fapt această femeie era legată, încătuşată de păcat, din această cauză era lipsită de anumite drepturi. Cel care a eliberat-o de păcat a fost Domnul Isus Hristos, în Ioan 8:11 este scris: „… Şi Isus i-a zis: „Nici eu nu te osîndesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti”. Această femeie a fost emancipată de sub robia păcatului, cel mai frumos este că Domnul Isus a iertat-o, de păcatul curviei, astfel făcînd-o liberă. Dacă pînă atunci era privată de drepturi, chiar trebuia sa fie omorîtă cu pietre, după ce s-a întîlnit cu Domnul Isus Hristos viaţa ei s-a schimbat radical. Avea alte principii, altfel era gîndirea ei, valorile ei au fost readuse la normă, aşa cum o cere Dumnezeu de fapt în Cuvîntul Său la 2Timotei 2:22 „Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Dumnezeu dintr-o inimă curată.”