Transformări demografice, viaţa familială şi sănătatea populaţiei

Este vorba de o carte scrisă de academicianul şi doctor habilitat în medicină Gheorghe Paladi, care abordează problemele demografice ale Republicii Moldova din ultimii ani. În ultimele decenii Republica Moldova se confruntă cu un şir de probleme demografice ca reducerea natalităţii, îmbătrînirea populaţiei, migraţia, care au o multitudine de consecinţe sociale, economice, politice şi cultural-spirituale, ceea ce necesită elaborarea unor măsuri eficiente pentru stabilizarea situaţiei demografice.

Reducerea natalităţii. Reducerea populaţiei în majoritatea ţărilor se explică prin scăderea continuă a natalităţii. În Europa indicii fertilităţii s-au stabilit la un nivel care nu asigură reproducerea simplă a populaţiei (mai puţin de 1,5 copii per femeie), sau la un nivel foarte scăzut (mai puţin de 1,3 c opii per femeie). Aceşti indici sînt determinaţi de alegerea pe care o fac mii de cupluri conjugale referitor la naşterea copiilor.

Sănătatea populaţiei. Altă problemă cu implicaţii importante asupra proceselor demografice este starea de sănătate a populaţiei. Începutul bolilor este abuzul de alcool, fumatul şi alimentaţia incorectă. Toate acestea duc la probleme reproductive atît la bărbaţi cît şi la femei.

Migraţia. MIgraţia internaţională, influenţează negativ dezvoltarea demografică a ţării, deoarece printre migranţii de muncă cea mai mare pondere o constituie populaţia în vîrstă de 20-40 de ani, deci persoanele de vîrstă reproductivă, multe dintre care nu se vor mai întoarce în ţară.

Comportamentul familial al populaţiei. În ultimele decenii tot mai des auzim termenul de concubinaj, ceea ce duce scăderea natalităţii, creşterea instabilităţii familiei, copii născuţi înafara căsătoriei. Toate acestea schimbări influenţează semnificativ dinamica proceselor demografice.

Enumerînd toate aceste probleme, l-a făcut pe academicianul Gheorghe Paladi să scrie această lucrare, şi astfel să sensibilizeze şi clasa politică de pericolele ce ne aşteaptă dacă nu întreprindem nimic.

Groparii politici ai Moldovei

Aşa i-a caracterizat Vladimir Voronin pe concurenţii săi electorali la festivitatea consacrată celor 15 ani de la fondarea Partidului Comuniştilor din Moldova. Dacă e să o luăm după declaraţiile şefului statului, în Moldova avem doi concurenţi electorali, Partidul Comunist şi Groparii Politici. Evident sunt declaţii făcute înaintea unui război gata să înceapă. Iar pentru a părea mai siguri de victorie, Voronin a declarat că „partidul comuniştilor, neapărat va câştiga alegerile parlamentare din anul 2009 pentru a continua reformele , şi pentru a reântregi ţara.”. Aici vreau să îi aduc aminte şefului statului că aceste declaraţii au fost făcute şi în 2001 şi în 2005, iar o Moldovă unită nu avem, şi se pare că reglementarea conflictului nistrean e încă departe. Dar întorcîndu-ne la la legerile care vin, tot mai multe partide sunt sigure că vor depăşi pragul electoral, acest lucru l-au declart prin vocile conducătorilor lor. Aşa au declarat „liberalii” lui Mihai Ghimpu, „democraţii” lui Diacov, „democrat-liberalii” lui Filat. Mai nou sigur se arată de intrarea în oarlament şi noul lideri al Uniunii Centriste ex-premierul Vasile Tarlev. Mă întreb de unde atâta siguranţă în ei, ori caracterul şi faptele lor deja îi califică drept învingători? Ceia ce ştim , este că alegătorii vor face diferenţa între ei. Chiar dacă oficial campania electorală încă nu a început, sacul cu promisiuni ale candidaţilor în parlament s-a pornit prin ţară. Preliminariile pentru calificarea în parlament v fi una foarte dură, iar simplu cetăţean, în calitatea sa de arbitru va taxa evoluţia fiecăruia în parte. Recent am citit un articol pe portalul
www.moldovacrestina.net referitor la priorităţile alegătorilor la alegerile din 2009, unde majoritatea participanţilor la sondaj au spus că vor da prioritate caracterilor candidaţilor. Cu certitudine dacă au ajuns oameni publici, actualii actori politici merită respect indiferent de culoarea politică. Însă în situaţia în care se află Moldova cu toţi purtăm o parte de vină, şi toţi putem fi numiţi gropari ai Moldovei. Ajungi gropar prin atitudinea şi felul de a te implica în societate. Iar unii demnitari şi potenţiali concurenţi electorali îşi expun dragostea de ţară doar în ajunul marii bătăli electorale, şi repede o uită a doua zi după alegeri.

Preşedintele ţării a „aruncat” afirmaţia că, în Moldova avem „gropari politici” fără a da nume însă. Şi bine a făcut, pentru că pluralismul de idei îţi dă dreptul de avea propria părere la acest capitol. Din declaraţiile făcute de unii lideri politici, în săptămâna care a trecut, am înţeles că în Moldova toate partidele sunt rele şi doar unul este bun, acela pe care el îl reprezintă. Cu un astfel de ritm,toată clasa politică va intra în categoria groparilor. Conform definiţiei gropar este o persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. Fiecare partid în parte este un gropar prin felul cum atacă adversarii săi. Ori ca să ajungă la putere nu sapă gropi pentru alţii? Vreau ca anul 2009 să ne aducă la conducere oameni „pricepuţi şi încercaţi” pentru ca „domnia să dăinuiască”

Oare de ce se revoltă LGBT ?

Vizita lui Paul Cameroon in Moldova a pus pe jar întreaga comunitate LGBT din Moldova. Şi este de înţeles, acest om a spus lucrurile pe nume în această săptămână, iar organizaţia care promovează  vădit drepturile ca relaţiile gay să fie legalizate, Gender Doc au murdărit cît au putut imaginea lui Cameroon. Încă o dată am văzut că vizita lui Cameroon a prezentat interes şi pentru homosexuali, nu degeaba savantul america era “urmărit” la întîlnirile prin şcoli şi de activişti homosexuali, care nu o dată au generat scandal din partea unei lesbiene. Însă chiar şi aşa, tinerii prezenţi la întâlniri au înţeles că imoralitatea distruge, iar homosexualitatea este o alegere şi o deprindere. L-am auzit pe Cameroon la un post de radio, şi am rămas puţin indignat de moderatoarea care deşi pe ascuns a afirmat că nu adimite ca, copii ei să fie gay sau lesbiene, dar în emisie a afirmat lucruri contrare. Recent am discutat cu o doamnă farmacistă, şi conform spuselor ei, avem o societate unde să fii mora este demodat. Şi totul din cauza imoralităţii care distruge ce are omul mai sfânt, sufletul. De aceia salut iniţiativele organizaţiei “Pro Familia”, şi vreau sa le mulţumesc că se gândesc la viitorul familiilor din Moldova.  Organizaţiile ce promovează imoralitatea (GenderDoc-M) se tot laudă că uite, americanii sunt atât de democraţi, încât au decis să deschidă şcoli pentru gay, iar Moldova este plina de homofobi.  Acest lucru nu este decât imoralitate. Pentru că atunci, hai să ceară şcoli toţi hoţii, violatorii, şi alte “minorităţi”?. Sper că autorităţile din Moldoca să dea dovadă de discernământ şi să nu se lase “democratizaţi ” de  ideile imoralilor, ori cât de insistente nu ar fi ele.

Obrăznicia activiştilor homosexuali

Timp de o săptămâna în ţara noastră se află cunscutul sociolog american Paul Cameroon. Scopul vizitei acestuia în Moldova este de a spune multe lucruri pe nume referitor la ativităţile homosexualilor şi cît de pericolase pot fi aceste  practici pentru Moldova. Şi că dacă autorităţile nu vor lua o atitudine instituţia familiei va fi subminată total. Acset lucru i-a deranjat nespus de mult pe activiştii homosexuali. Şi cu acest prilej au început o serie de atacuri murdare la adresa lui Paul Cameroon. Dacă veţi deschide situl lor veţi vedea cât de urât “inofensivii” gay îl numesc pe distinsul savant. Şi asta doar pentru că spune lucrurile pe nume. Acest lucru încă o dată dovedeşte că oricine nu este de acord  că homosexualitatea este un rău pentru societate,  poate fi numit  cu cele mai urîte vorbe. Gayii se întreabă cine l-a învitat pe Cameroon?  Şi cine ia dat dreptul să ţină prelegeri la Universităţi şi să aibă întîlniri cu Iurie Roşca, Dorin Chirtoacă, cu Ministrul Sănătăţii? Dar stimaţi activişti ai imoralităţii, nu uitaţi că dacă Cameroon ar fi fost un “şarlatan” cum îl numiţi voi, nu s-ar fi întîlnit cu personalităţile sus numite. Apoi nu uitaţi că în fiecare an GenderDoc  o invită pe Diane Fisher, care la rîndul ei este o lesbiană şi oferă sfânta împărtăşanie, călcând în picioare orice normă a creştinismului. Acum imi pun întrebare de ce doamna Fisher nu se întîlneşte cu reprezentanţii Mitropoliei Moldovei? Ştiu că nu voi primi un răspuns, dar am dorit să scot în evidenţă obrăznicia de care dau dovadă activiştii LGBT de fiecare dată.  Dar până atunci Paul Cameroon a fost azi dimineaţă la emisiunea “Bună dimineaţa” de la Moldova 1, unde a afirmat că familia este valoarea cea mai mare pe pământ, şi doreşte ca bogăţia Moldovei cea mai mare să fie copii născuţi în familii sănătoase. Iar pentru astăzi este  prevăzută  o conferinţă la Universitatea Pedagogică “Ion Creangă”. pentru a vedea cum a fost întîlnirea lui Paul Cameroon la Universitatea de Stat vedeţi aici.

Un politist care a uitat ce înseamnă bunul simţ

Am un respect pentru poliţişti, de multe ori am întîlnit fiind cu maşina poliţişti care işi făceau cinstit meseria şi corect. Însă tot mai des se fac glume proaste pe seama poliţiei. Însă în ultimul timp ceia ce am văzut la buletinele de ştiri am văzut cum unii poliţişti îşi încalcă grosolan atribuţiile. Astăzi  veneam cu un prieten de al meu din Lăpuşna, şi ne-am oprit la un izvor ca să  luăm apă potabilă. Mi-a venit şi mie rîndul şi aşteptam ca să mi se umple vasul cu apă. În acel moment a venit un poliţist şi a sfidat  orice elemnet al bunului simţ. A trecut peste toţi oamenii care aşteptau să le vină timpul să ea apă. Când l-am întrebat de ce face aşa el foarte urât a răspuns că nu e treaba noastră. Eu i-am spus că poliţiştii trebuie sa fie exemplu pentru cetăţeni, dar nu să bage frica în ei. Şi că ar fi bine să îşi ceară scuze, iar ca răspuns am primit că, “poliţiştii nu îşi cer scuze de la alţii”. Nu cred că atitudinea acelui poliţist reprezintă întreaga poliţie din Moldova. Însă vreau să dau un semn de alarmă. Poliţia din Moldova trăieşte pe banii noştri, ei sunt ca să ne apere, nu ca sa bage frica în oameni şi să încalce regulile elemntare ale bunului simţ. Biblia spune că “Dregătorii (poliţiştii inclusiv) nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea.  Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău” (Romani 13:4)

Foarte mult doresc ca poliţiştii să înţeleagă acest lucru. Ei sunt puşi pentru binele oamenilor, nu însă pentru ai teroriza cu uniforma lor. Acest lucru este posibil  doar studiind Cuvîntul lui Dumnezeu, şi atunci orice om va înţelege care este voia Lui pentru noi oamenii.

Cine va plânge pentru Chişinău ?

Zilele acestea toată ţara sărbătoreşte ziua Chişinăului. Republica Moldova are un singur oraş emblematic, şi aceasta este capitala noastră. Un oraş care pe zi ce trece devine tot mai frumos, dar care trece prin încercări foarte grele. Din Chişinău se pornesc toate deciziile, şi mai toate acţiunile, pentru că Chişinăul a devenit inima Moldovei. Vreau prin acest articol să mă refer la încercările prin care va trece frumosul nostru oraş, pentru că Chişinăul nu este doar a locuitorilor săi, ci este al întregii ţări. Deoarece tot ce se întâmplă în capitală se reflectă asupra întregii ţări, deciziile guvernării luate în Chişinău au consecinţe pentru întreaga ţară. Avem parte de o realitate tristă, şi anume că prea puţini plâng pentru oraşul lor, şi nu în ultimul rând pentru ţară. Şi aici mă refer la felul cum este disputat oraşul de către autorităţile locale şi cele centrale. Nimeni nu vrea să cedeze pentru binele oraşului. Fiecare vede în oponentul său un duşman în faţa căruia trebuie să te aperi, construind ziduri de protecţie. Cineva nu vrea ca Chişinăul să aibă parte de odihnă şi lucruri frumoase. Chir dacă capitala ţării îşi sărbătoreşte ziua de naştere, edilii ei, sunt antrenaţi într-o aprigă luptă politică. Fiind implicaţi în dispute politice, uită de grijile Chişinăului. Tot mai puţini plâng pentru capitala noastră aşa cum au făcut-o un Nicolae Alexandri vestit om politic din Chişinău, care a plâns pentru starea spirituală a oraşului cultivând mai multe acţiuni pentru oameni. Pentru capitală au mai plâns Codreanu Gheorghe, Doncev Ioan sau Paul Gore care doreau aprins ca în şcolile din Chişinau să se predea la începutul secolului XX limba română. Aceşti oameni pe lângă activitatea politică au contribuit decisiv şi la latura spirituală a neamului nostru. A plâns pentru Chişinău şi întreaga Basarabie şi personalităţi eminente ale vieţii politice printre care Ion Pelivan sau Pan Hallipa.

Mă gândeam la personalităţile pe care le avem acum şi la ceia ce fac ei pentru oameni. Oare cum vor fi scrise numele lor în cartea istoriei? Ca oameni flămânzi după putere şi care făceau din ceartă şi bîrfă o calitate? Cât de des plâng ei pentru Chişinău? Cum plâng ei? Doar la nivel declarativ sau poate în al doiseprezecelea ceas vor face şi fapte concrete. Am avut primari şi oficiali care au răspuns la doleanţele oamenilor, şi aici mi-a aduc aminte de fostul primar Vasile Ursu, care a înlăturat panourile publicitare cu caracter imoral la cererea mai multor locuitori ai capitalei. A facut-o pentru că îi păsa de oamenii oraşului, şi pentru că dorea să lase ceva în urmă.

Unul din cele mai renumite oraşe ale lumii, şi anume Ierusalim a avut oameni care au stat tare pentru spiritualitatea oraşului şi a ţării Izrael. Printre ei s-a numit şi profetul Neemia, care a plâns enorm de mult pentru oraşul său natal, deaorece era distrus şi economic şi spiritual. Datorită curajului şi credinţei în Dumnezeu , Neemia a reuşit să ridice zidurile dărâmate ale Iersualimului pentru că la recunoscut pe Dumnezeu şi s-a întors cu faţa spre El „Tu Doamne ai făcut cerurile şi toată oştirea lor, şi pămîntul cu tot ce este pe el”. De ce să nu o facă şi conducătorii oraşului nostru? Doar aşa se poate salva oraşul, iar salavarea se începe cu fiecare în parte.

Avem parte de ceartă peste tot

Nu ştiu care e cauza, dar la orice colţ avem parte de ceartă. Ori unde pleci, neapărat vei fi martor la scene în care oameni maturi se ceartă ca nişte copii, de la motive aparent banale. Doar pentru ai demonstra oponentului său că el e mai important, şi că Doamne fereşte să îi spui ceva rău. Oamenii uită de acest cuvât , răbdare, şi mai uită că toţi suntem diferiţi, dar suntem avem un preţ în faţa lui Dumnezeu.  Toţi suntem predispuşi să ne certăm, dar dacă avem suficientă înţelepciune, vom evita diplomatic cearta şi prin urmare vomscăpa de consecinţe mult mia tragice. Să ne amintim de cazul de la Măgdăceşti unde de la o banală ceartă  un tată involuntar şi, atenţie, în scopul de aşi apăra fiul, la ucis cu o armă. Şi totul s-a început de la alarma unei maşini. Proverbul biblic spune “cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate face urât” (Proverbe 14:17). Prostii după care regreţi o viaţă întreagă.  Fiecare din noi a avut în viaţă momente când a acţionat la mânie ca apoi să regrete ceia ce a făcut.  Cearta poate fi evitată, chiar dacă uneori este greu. Orice om care ridică vocea, dă dovadă de slăbiciuni. Şi întodeauna “un răspuns blând potoleşte mânia, iar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Proverbe 15:1).  Recent am fost la o consultaţie la cunoscutul academician  şi medic Gheorghe Paladi. Felul cum vorbeşte şi te încurajează acest om te ajută să treci peste durerile pe care le ai. Da, uneori este greu să  îi suporţi pe unii oameni din cauza caracterului greu pe care îl au, dar să nu uităm că Dumnezeu dă ploaie şi soare şi peste cei răi şi peste cei buni. Înţelept nu este omul care are dou sau trei facultăţi terminate, dar face  din aceste facultăţi un mijloc de ai de btjocori pe alţii, şi la orice pas vorbelte cu mândire şi aroganţă, gata să se ia la cearta cu toţi. Este înţelept acela acel om limba căruia dă mângiere pentru oamenii din jurul lor. Biblia spune că “Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită”.   Oare este valabil şi pentru politicienii noştri aceste  cuvinte ? Deliciul presei, se pare că este cearta dintre partide, nu este ştire să nu înceapă cu  scandal,ca exemplu ne serveşte  actuala situaţie din Primărie, acum vom avea parte şi de o camapnie electorală. Şi sunt sigur , că  fiecare va încerca să îşi umilească oponentul anume prin vorbe urîte. Fie că să fim oameni care evităm certurile şi întodeauna să căutam binele aproapelui nostru, indiferent cine este el.

Campania electorală a început

Chiar dacă neoficial, campania electorală în Moldova a început. A început de o manieră jalnică, unde puterea actuală intimidează cum poate orice alt oponent electoral. Iar unii actori electorali sfidează legea pentru şi face campanie electorală. Aşa poate fi vazută şi acţiunea Partidului Liberal,de duminica trecută.  Acest partid a venit cu o acţiune care deja este în agenda guvernării, şi este bine ştiut că actuala putere face câte ceva pentru reglementarea problemei retragerii trupelor militare ruseşti. Evident că acţiunea PL poartă un caracter  electoral indiferent de ce ar spune liderii PL. Cu toţi ne dorim o Moldova fără trupe militare străine, însă ar fi bine ca aceste acţiuni să fie comune. Însă se vede că Mihai Ghimpu nu doreşte acest lucru, ori se vede în continuare unicul eliberator ? CHiar dacă a declarat, Ghimpu că nu va ataca nici o dată partidele democratice, daca nici el nu va fi atacat. Această declaraţie suna mai degrabă a tentativă de a se proteja în faţa concurenţilor electorali. Mă întreb cum un om care cunoasşte atât de bine legile statului se face a nu le obserca, ma refer evident la Ghimpu şi la Dorin Chirtoacă, încep o campanie electorală într-un asemenea mod. Da, voi fi acuzat că şi comuniştii fac la fel, dar hai sa nu fim comunişti în acţiunile noastre, şi să nu răspundem exact cum fac ei. Nu oare unii democraţi ne îndeamnă să  nu  fim comunişti în acţiuni?

Sunt indignat pentru ceia ce au făcut tinerii comsomolişti din Bălţi. Am văzut încă o dată cît de înrădăcinaţi sunt ruşii în Moldova, şi că orice sună românesc este sare în ochii lor. Aceşti comsomolişti nici nu ştiu cât au suferit unii patrioţi moldoveni ca acum să putem vorbi în limba noastră cea română, şi cât au plătit pentru aceasta. Se vede că pentru unii ruşi din Moldova să cunoască limba de stat nu înseamnă nimic. Această campanie electorală, chiar dacă neoficial începută, arată limitele unor potenţiali alegători, şi ale unur posibili candidaţi.

Principiile jurnalismului

Jurnalismul este o ştiinţă socială, este o profesie cu propriile ei principii. Aceste principii au fost dezvoltate după un secol şi ceva de practică în diferite regiuni ale lumii. Chiar şi aşa există diferite instituţii media care au diferite păreri referitor la principiile jurnalismului. Unii jurnalişti sunt de părerea că jurnalismul ar trebuie să aibă principiile CIC, adică  corectitudine, imparţialitate şi credibilitate. Alţii la cele menţionate au măi adăugat ca şi principii, politeţea, decenţa, libertatea presei, responsabilitatea şi nepărtinirea. După mulţi ani de cercetări şi studiere  istoricului aceste arte Comitetul de Preocupări Jurnalistice au identificat 9 principii de bază ale jurnalismului care ar fi:

1. de a relata adevărul. 2 este fidel cetăţenilor. 3 este o disciplină a verificării informaţiei. 3 cei ce practică jurnalismul să fie independenţi  faţă de interesele obscure.4 să fie un centru independent de monitorizare a puterii.5 să caute adevărul şi să îl relateze. 6 prin ceia ce fac jurnaliştii să minimlizeze răul.7. să fie responsabil. 8 să  străduie  să facă ştirea sau articoul significant interesant şi relevant. 9. să modeleze ştiri înţelese şi proporţionale. Vreau ca mai jos să descriu pe scurt câteva din aceste principii

a) Corectitudine, acest termen nu înseamnă decât relatarea adevărului pur. Cu toţi ştim că în Republica Moldova jurnaliştii din păcate nu întodeauna reltează adevărul aşa cum este el. Unele posturi TV promovează foarte vădit imoralitatea, şi aici evident mă refer la ProTv, care în ultimul timp în programele lor de ştiri arată căsătoriile gay şi lesbiene de parcă aceste ştiri ar fi cele mai importante. Nu o data evenimentele din piaţă în care mulţi manifestanţi s-au expus împotriva sintagmei de “orientare sexuală” au relatat total invers aceste manifestări punându-i în lumină rea. Recent liderul PPCD Iurie Roşca s-a expus clar şi simplu împotriva termenului de “orientare sexuală” din Proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea descriminării, iar cei de la ProTv l-au pus în lumină rea pe liderul creştin-democrat.

b) Imparţialitate- de a reda ştirea aşa cum a fost fără a implica latura sentimentală sau  preferinţele politice. Şi la acest capitol avem mari restanţe. Se ştie că unele posturi media sunt finanţate fie de puterea centrală, altele prin ştirile lor promovează un lider politic sau altul.

c) Credibilitatea acest termen nu este decât să faci oamenii să creadă în cineva sau ceva. Credibilitatea este termenul fundamental al jurnalismului. Fiecare  efort jurnalistic trebuie să fie orientat spre ştiri cu un conţinut corect , liber de orice părtinire. Aici mă refer şi la editorialişti şi la analişti care la fel articolele lor să fie ţintite spre aceleaşi principii. BBC este văzut drept una din cele mai credibile media din lume. Pentru a ajunge la această statură BBC a lucrat anume la acest principiu. Domnul Isus în Biblie ne învaţă să spunem doar adevărul, pentru că El este adăvărul.

d) Decenţă, ceia ce ar însemna ca fiecare jurnalist să aibă un comportament  onest politicos, să nu fie scandalos şi atenţie să aibă o ţinuta morală înaltă  şi un respect profund pentru alţii. Vreau să vă întreb dacă cunoaşteţi în Republica Moldova asemenea jurnalişti, care au un respect profund pentru alţii, indiferent de culoarea politică? Mă tem că prea puţini au rămas, dacă e să analizăm ziarele din Moldova.  Decenţa este un principiu al respectului în primul rând de sine, şi apoi faţă de alţii. În acest sens Domnul Isus a spus că cea mai mare poruncă “este să îl iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, şi cu tot sufletul, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi ” (Matei 22:37. Principiul decenţei nu merge împotriva convingerii religioase, politice  ale individului, ci îl respectă aşa cum este.

e) Responsabilitate socială, sau etica  prin acest principiu, jurnalistul trebuie să lucreze în aşa mod ca să evite răul, şi să distrugă pe alţii prin ceia ce scrie.  Deasemenea cultura naţională influenţează în mare parte etica jurnalismuşui. Într-o societate democratică jurnalistul trebuie să se conducă după aceste legi.

f) Sinceritate, jurnalstul trebuie să fie sincer cu munca pe care o face şi cu cei cărora le scrie, deoarece el le influenţiază opinia şi multe din decizii. Prin felul cât de sincer eşti, aşa vei fi credul în faţa oamenilor.

Acest material a fost preluat din cartea “Mass  Communication and Jurnalism” de B.B. Acharya.

Ce se întîmplă cu dragostea după căsătorie?

“… îţi promit să te iubesc la bine şi la rău pînă la sfîrşitul vieţii!, este legămîntul rostit în faţa altarului, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, încheiat de fiecare cuplu. Nici nu mă gindeam că pot ajunge după căsătorie să nu mă înţeleg cu soţul meu, să nu mă mai iubească, să nu ma respecte, pentru că pînă la căsătorie imi părea că sunt în rai, că este prinţul la care am visat, îmi spunea o doamnă.

Pentru mulţi dragostea este ceva minunat pina cînd se căsătoresc, dar după nuntă se duce totul de rîpă. Toată iubirea pe care au impresia că şi-o poartă unul altuia, s-a evaporat pur şi simplu şi nu mai este. Dar nu este chiar aşa. Chiar dacă sunt atîtea cărţi, reviste care tratează acest subiect, totuşi atît de puţine cupluri par să fi descoperit secretul păstrării unei iubiri treze după nuntă.

1. Nu aştepta să primeşti, ci dăruieşte. Nouă la toţi ne place să primim cadouri, complimente, laude, dar asta depinde de felul cum tu dai. Cît de des faci suprize soţului tău, cînd ultima dată i-ai spus un compliment. Apropo de complimente, barbaţilor le plac foarte mult complimentele şi aprecierile, aşa că ele ar trebui să curgă ca un rîu în familia ta. Vă asigur că lucrurile se vor schimba. Mie personal imi place foarte mult să-mi apreciez soţul meu, să-l încurajez şi tot timpul să-l laud pentru ceea ce este şi pentru ceea că ma face fericită. Nu incetaţi să vă încurajaţi soţul!

2. Caută să cunoşti ce-i place partenerului tău. În dragoste există multe feluri de comunicare, de transmitere a dragostei. Important este să înţelegem limbajul iubirii partenerului nostru, dacă dorim ca dragostea noastră să fie acceptată şi înţeleasă. Rareori ori se întîlnesc cupluri care au acelaşi limbaj de dragoste. Dacă fata în familia ei, a fost dorită, iubită de părinţii ei, ea îşi va dezvolta un limbaj emoţional al iubirii, cînd va creşte ea va transmite acest fel de iubire, şi va aştepta să primească acest fel de iubire, pentru că a crescut într-un mediu plin de afecţiune. Ea va aştepta de la soţul ei să fie cuprinsă, mîngîiată şi apreciată. Cei mai mulţi se căsătoresc pentru ca să le spele cineva hainele, să-i facă mîncare, dar mai puţini se gîndesc ce să fac ca soţia mea să se simte bine. Ce surpriză îi pot face soţiei mele/soţului meu ca să-i aduc bucurie în această zi? Dacă fiecare cuplu s-ar gindi la aceasta, ce căsătorii fericite vom avea. Cu siguranţă că vor scădea şi numarul de divorţuri, ştiţi, cei mai mulţi divorţează din acest motiv, că nu se înţeleg. Problema este că ei nici nu doresc să se înţeleagă, îl înţelegi pe partener numai atunci cînt îi cunoşti dorinţele, preferinţele, ce-i place, ce nu-i place, şi atunci lucrurile iau o altă întorsătură.

Dacă înveţi să faci bine partenerului tău, dacă cunoşti bine calităţile lui bune şi le apreciezi, atunci socoate că ai descoperit cheia unei căsnicii de lungă durată şi plină de afecţiune.

Săptămîna trecută, împreună cu soţul am mers la nunta verişorului meu Andrei, şi in timpul unui joc, am fost invitaţi în faţă să spunem care este succesul căsătoriei noastre. Bineînţeles, că le-am spus mirilor, să-şi cunoască foarte bine dorinţele şi să le spună unul altuia. Să descope lucruri frumoase în partenerul său, şi să le aprecieze. Apoi să se înveţe să facă bine unul altuia, ca să fie fericiţi şi dragostea lor după nuntă să crească tot mai mult.

1 Corinteni 13:4-8

“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău… Dragostea nu va pieri niciodată”

Promisiuni de ziua învăţătorului

 Învăţătorii de ziua lor au primit o promisiune de „durată” din partea şefului statului Vladimir Voronin. Acesta a declarat că „învăţământul în Moldova va fi , în următorul deceniu, o prioritate a dezvoltării”. Este o declaraţie lăudabilă în contextul în care conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie, din cele 1573 de şcoli (gimnazii şi liceie), majoritatea din ele duc lipsă de cadre didactice. Cauza nu este greu de ghicit, salariile mizere, şi preţurile în coninuu creştere fac ca dascălii din şcolile noastre să abandoneze nobilul serviciu, şi să îşi găsească unul mai plătit în altă ţară. Această situaţie jalnică, în care se află sistemul de învăţămând, au pus pe jar întreaga conducere. Din păcate, de această situaţie se folosesc unele partide, pentru aşi face publicitate, iar viaţa dascălilor noştri nu se schimbă. A recunoscut-o şi Voronin că nivelul de astăzi al salarilor pentru aceşti sculptori de suflete şi caractere, „rămâne foarte mult în urmă ”. Dacă rămâne în urmă, de ce aşa de greu se hotărăsc să ridice salariile pentru profesori? Se ştie foarte bine,că de ei depinde nivelul de cultură al întregii societăţi. Profesorii au viitorul unei ţări în mâniile lor. Trebuie să recunoaştem că Moldova încă moşteneşte „averea” didactică din trecut, când şcoliile din satele Moldovei erau asigurate cu tineri specialişti. Şi acest lucru se datora unei foarte chibzuite stimulări pentru aceştia. Pentru redresarea situaţiei şeful statului a declarat oficial că începând din 2009 salariul mediu al profesorilor va fi egal cu salariul mediu pe economie, şi că va face tot posibilul că profesia de învăţător să fie una atractivă din punct de vedere economic, nu de alta dar există riscul să nu mai avem învăţământ nici superior nici secundar.

Sunt promisiuni, doar timpul va demonstra cât sunt ele de realizabile. Dacă să crede în aceste vorbe, de la anul vom avea o revoluţie totală în sistemul de învăţământ. Adie puţin a iz electoral aceste declaraţii care totuşi credem că vor fi traduse în realitate. Pentru mine învăţătorii reprezintă adevăraţii eroi ai vremurilor noastre. Indiferent de vremurile în care trăim, ei îşi dedică viaţa şi sănătatea lor, doar pentru ai învăţa pe tânara generaţie să citească şi să scrie, lucruri aparent elementare pentru a ne putea putea numi culţi. De ziua lor profesională, profesorii merită toată atenţia noastră. Să îi vizităm şi să le mulţumim că au insistat ca noi să putem citi şi scri, să putem vorbi şi nu în ultimul rând să putem gândi. Personal doresc ca politicienii să lupte cu tenacitate ca învăţământul să aibă cel mai mare buget iar profesorii să aibă cele mai mari salarii, pentru ca ţara noastră să aibă oameni cinsitiţi şi adevăraţi. Politicienii noştri au fost la rândul lor învăţaţi de cineva şi acum e timpul lor să arate recunoştină. Biblia spune în acest sens „cine primeşte învăţătură în Cuvând, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă”