Închiderea fabricii de copii!

 Zilele acestea ascultam la radio „Sănătatea”, o emisiune despre pericolele conceperii „in Vitro”. Am rămas şocată să aud nişte statistici îngrozitoare din China, Ucraina, şi cred că nici Moldova nu este departe de aceste ţări.

În ultimul timp tot mai des auzim că cuplurile care nu pot avea copii recurg la însămînţarea „in vitro”, crezînd că revolvă problema. Dar oare asta este o soluţie la problema că nu pot avea copii? NU! Însămînţarea „in vitro” este o crimă împotriva lui Dumnezeu. Află mai multe despre ce spune Dumnezeu despre „in vitro” aflaţi aici. Ex-premierul Ucrainei, dl Victor Ianucovici a declarat că traficul de embrioni este dezvoltat. Într-o maternitate din Ucraina au dispărut 200 de copii. Mamele plîngeau, dar copiii nu au fost găsiţi. Vă daţi seama ce tragedie, ce durere pentru acele femei care au aşteptat timp de 9 luni să-şi vadă proprii lor copilaşi?

Homosexualii din motiv că nu pot avea copii, ei comandă copii, embrioni, comandă sexul copilului. O statistică îngrozitoare din China arată că proporţia băieţi – fete este afara limitei naturale. Adică fetele le avortează dar băieţii îi lasă, astfel acum sunt 119 băieţi la 100 fete nedorite. Sunt state unde proporţia este de 150 băieţi la 100 fete. În China în fiecare zi sunt avortate 1000 fetiţe, iar în anul 2006 au fost avortate 500000 fetiţe. Riscul îmbolnăvirii copiilor concepuţi „in vitro” este mai mare decît cel conceput natural. Malformaţii sunt întîlnite mai des la copii concepuţi „in vitro” decît copiii concepuţi natural. In lume în fiecare zi sunt concepuţi artificial 300000 copii, cum se explică aceasta? Copilul a ajuns să fie un produs, un obiect de vînzare-cumpărare, chirie? Să oprim această fabrică de copii, să o închidem o dată şi pentru totdeauna. Omul a fost din totdeauna elementul preţios împotriva oricărei ştirbări. Poate te gîndeşti cum să contribui şi eu? Să luăm acţiuni concrete împotriva imoralităţii, astfel să ne protejăm copiii şi viitorul ţării noastre! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cursul Alcătuirea tezei în Word

Fiind studentă la facultatea de Drept, ULIM, în primii ani îmi era foarte greu să scriu o teză de an, şi la aceasta mă ajuta fratele meu care scria mai repede ca mine. Dar după ce am trecut cursul «Alcătuirea unei teze» în cadrul şcolii de computere «ScripTehInfo», mi-a venit foarte uşor să scriu teza mea de licenţă. Vreau să mulţumesc din suflet profesorului meu Vasile Filat, care a alcătuit acest curs, şi m-a învăţat cum se lucrează eficient şi rapid la computer.

Cunoscînd acest curs, te va scuti de plată pentru teză, tu singur vei lucra la ea, şi îţi va fi mult mai uşor să o aperi, deoarece va fi scrisă de tine. Apoi, ne vom învăţa să alcătuim teza în baza cerinţelor înaintate de Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Moldova.

Deaceea, te invit sîmbătă, 29 noiembrie de la orele 10:00-15:00 să învăţăm împreună toate principiile de alcătuire a unei teze sau a unui referat. Cursul se va preda la clasa de computere «ScripTehInfo», aflat pe bd. Dacia 13 (vis-a-vis de magazinul 1000 marunţişuri).

Pentru înscriere, adresaţi-vă la 745837, 383006 sau 069556985 sau la email-ul lenuta.blendarencu@gmail.com

De ce oare nu doresc să înţeleagă?

Vreau sa fiu cât de posibil scurt în acest articol. Mă doare atât de mult că oamenii îşi “taie craca de sub picioare”, şi anume folosesc lucruri nocive, pentru sănatatea lor, după care apoi, plând că nu au “noroc în viaţă”. Cunosc oameni, şi îmi sunt foarte apropiaţi, care după o viaţă în care au folosit băuturi alcoolice, şi au fumat excesiv de mult, acum au ajuns la o vârstă foarte tânără încă, să se plângă pe soartă. Sunt plini de boli şi cheltuie sume considerabile de bani, pentru a aduce înapoi ceia ce a plecat pentru totdeauna, şi anume sănătatea. Prin faptul că fumează mult îşi pun în pericol întreaga familie, şi nu se mai pot bucura de viţa pe care le-a dat-o Dumnezeu cu atâta generozitate. Majoritatea din noi i-au în chip uşuratic acest dar, viaţa, şi îşi bat joc după propriu plac. Pentru sănătate trebuie să te lupţi când eşti sănătos, şi nu când viţa ta atârnă de un fir de aţâ, datorită acţiunilor nechibzuite. Eu obişnuiesc zilnic să fac sport, şi să duc un mod sănătos de viaţă, atât fizic cât şi spiritual. Ştiu că Dumnezeu este în controlul vieţii mele, dar am şi eu o responsabilitate, să trăiesc frumos prin comportamentul zilnic, atât în faţa lui Dumnezeu cât şi în faţa oamenilor.  Şi apoi în aceste zile, când oamenii sunt tot mai departe de sportul în masă, sănătatea noastră este afectată tot mai des de mediul înconjurător. Mă doare când văd tot mai mulţi tineri fumând, folosesc băuturi spirtoase, şi ducând un mod de viaţă tot mai sedentar. În asemenea ritm vom avea o generaţie bolnavă, iar proverbul latin spune că, o minte sănătoase poate fi doar într-un corp sănătos, iar Dumnezeu vrea ca “trupurile noastre să fie Templu Duhului Sfânt”

Creştinii sunt descriminaţi în Anglia de homosexuali

În cadrul conferinţei  cu tematica ” Valorile creştine şi integrarea Europeană” a fost prezent şi avocatul englez Alex Spak. El a declarat că, în Anglia creştinii sunt sub presiune de a vorbi despre valorile creştine. Homosexualii în Anglia folosesc diverse modalităţi de a influenţa societatea şi legea.  S-a ajuns până acolo că, creştinii nu au dreptul să vorbească nimic la adresa iniaţitivilor imoralilor. Conform spuselor lui Spak,legile în Anglia au fost făcute de creştini,iar acum această minoritate sfidează orice lege care nu le convine.  Se pare că societatea britanică s-a trezit totuşi, până şi liberalii cei mai convinşi au înţeles importanţa familiei, prin Preşedintele Diviziunii Familiei , Sir Mark Potter. Acum vrem să vedem cum au evoluat acţiunile homosexualilor în Anglia, şi poate ar trebuie şi societatea de la noi va lua acţiuni. În anul 1967 noţiunea de gay a fost scoasă de sub incidenţa descriminării. Din 1967 şi până în 1999 homosexualii nu au întreprins nimic , dar în acest an ei au cerut dreptul de a întreţine relaţii sexuale de la 18 la 16 ani. În anul 2002 homosexualii au obţinut dreptul să infieze copii. Ca doar după un an ei obţin dreptul de a preda în şcoli lecţii despre homosexualitate. Tot în acelaşi an, în 2003 noţiunea de “orientare sexuală” devine egală  cu religia. Prin urmare acest termen devine pe picior de egalitate cu confesiunea personală a fiecărui om. Însă imoralii nu se opresc , şi în 2004 obţin dreptul de a se căsători civil. Vedem cu toţi cât de insisteţni sunt aceşti oameni pentru aşi promova imoralităţile lor, şi cât de pasivi şi inonştienţi au stat autorităţile unui stat pretins conservator ca Anglia. În anul 2007 în Anglia este este adoptată legea “Equality Act”, ceia ce ar fi egală cu Legea Nedescriminării, pentru care atât de aprig luptă mai multe organizaţii. Acest act prevede, în opinia domnului Spak, că , dacă într-un motel vin doi homosexuali şi cer să doarmă, iar dacă stăpânul îi refuză din cauza că sunt homosexuali, acesta riscă să facă ani grei de închisoare. Deasemenea această lege interzice ca în şcoli să fie interzis noţiunea de mamă şi tată, ci doar cuvântul, părinţi, şi asta pentru a nu-i “descrimina” pe homosexuali. Deasemenea în urma acesti legi, în Anglia au fost introduse în şcoli pentru copii unde dispar  obişnuiţii regi şi regine, şi apar doar doi regi , şi două regine. Iar homosexualii nu se opresc aici şi merg din prostie în prostie, într-atât că au reuşit să convingă un întreg Guvern, Prin urmare acesta va introduce în grădiniţe lecţii care îi învaţă că să fii gay şi lesby e ceva bun şi la modă.

Prin urmare, avocatul Spak a afirmat că acum sunt pe rol mai multe cazuri în care creştinii au fost descriminaţi de homosexuali, şi este foarte aproape de a le câştiga. SPerăm ca autorităţile din Moldova să nu se lase înşelaţi de organizaţia Gender Doc-M, carea afirmă că nu au interes de a schimba legile din ţară. Ei atacă în tot ce este sfânt. Şi fie ca Dumnezeu să le dea discernământ guvernanţilor şi să nu se lase amăgiţi de banii acestor imoral, şi să se gândească la viitorul familie, bisericii şi a naţiunii.

Nostalgii după imperii

 Moldoveanul de firea lui este un nostalgic incurabil. La această stare a contribuit decisiv contextul geografico-istoric in care ne-am aflat şi în care ne aflăm. Chiar dacă aproape de 20 de ani suntem o naţiune independenta nostalgia după imperiul sovietic încă mai persistă. Noţiunea de imperiu este un termen politic controversat, care descrie în mod critic acţiunile fostei Uniuni Sovietice. Există o mare similitudine între fostul imperiu Sovietic, care «de jure» nu mai există, şi cel care se întăreşte tot mai mult, şi anume Uniunea Europeană. Deşi nici unul din aceste imperii nu sunt conduse de împăraţi, ambele uniuni au avut, sau au tendinţe comune cu imperiile istorice. Şi în primul rând expansiune teritorială, ceia ce prevede înrolarea a a cât mai multe state. Uniunea Sovietică a dus o politică expansionistă încă de la formarea ei. Acest lucru ne-a afectat foarte mult. Cu toţi purtăm îcnă moştenirea ideologică a anilor petrecuţi în componenţa fostei URSS. Chiar şi aşa mulţi din cetăţenii noştri cu siguranţă vor declara că le era mai bine atunci. Şi aici nu mă voi referi la aspectul economic, ci la aspectul moral. Chiar fiind subt un alt imperiu autoritar, oamenii aveau o frica de lucrurile sfinte, nu mai vorbesc de starea familiei din acea periodă. Era o ruşine să divorţezi, să nu lucrezi sau să existe desfâu în rândul tinerii generaţii. Anume aceste lucruri i-au făcut mai puternici pe unii din cetăţenii noştri. Ceia ce nu putem afirma acum.

Începând cu Tratatul de la Paris din 1952, pe arena politică mondială ia naştere un alt imperiu, cu alte valori şi priorităţi, şi anume actuala Uniune Europeană. Cu toţi ne dorim aderarea la această structură puternic politic şi economic. Majoritatea partidelor autohtone figurează cu această ideie, precum că, doar aderarea este unica salvarea de a ieşi din criză, inclusiv actuala guvernare. Însă vrem sau nu, aderarea la Uniunea Europeană s-a început de mult. Prin simplu fapt că acceptăm tot ce ne vine din Occident, fără a mai filtra câtuşi de puţin ceia ceia ce vine. Declarativ ne dorim o adeziune la marea familie a Europei, dar gîndurile nostalgice ne sunt încă în mileniul epocii sovietice, şi iarăşi nu vom avea împlinirea pe care o căutăm. Recent un înalt demnitar a declarat la un post de radio că avantajul major al aderării va fi respectarea derepturilor fundamentale ale omului. Este adevărat, unele drepturi sunt încălcate abuziv, însă să nu uităm, că Uniunea Europeană este ca şi o «cutie a Pandorei», pe lângă beneficiile materiale, ne sunt aduse şi urgii. Nu este greu să vedem rezultatul, Avem «familii ca în Europa», ceia ce presupune coabitarea în concubinaje, avorturi, divorţuri, etc. Trebuie să acceptăm tot ce ni se spune de la Europa, şi anume să oferim «drepturi» unor oameni care din virtute fac păcat, şi aici evident mă refer la activiştii homosexuali şi lesbiene. Recent fostul primar al oraşului Munchen (Germania) a afirmat că «creştinismul a stat la baza consituirii Europei moderne, şi fundamentul pe care trebuie să se ţină Europa sunt valorile creştine». Un continent ca Europa, de unde s-au pornit marile misiuni creştine, falimentează tot mai vădit din cauza egocentrismului care a devenit valoare şi că oamenii devin tot mai mult «iubitori de sine, iubitori de bani… având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea». Nu neg că o dată cu integrarea Moldovei la UE, viaţa simplului cetăţean nu se va îmbunătăţi, însă aici autorităţile care vor fi după alegeri să se gândească bine la viitorul Moldovei din aspect cultural şi moral. Putem fi membri, însă păstrând ce are poporul mai sfânt, credinţa şi familia. Valori care noi putem să le aducem Uniunii Europene.

Pedofilia este mai frecventă în rândul homosexualilor

Potrivit unui studiu, dacă pornim de la procentul reprezentat în cadrul populatiei generale, molestarea minorilor si pedofilia sunt mult mai frecvente în rândul homosexualilor decât în rândul heterosexualilor. “Un număr mare de dovezi sustin opinia că homosexualitatea reprezintă o deviatie sexuală deseori însotită de tulburări care au consecinte nefaste asupra societătii noastre”, afirmă Steve Baldwin în “Child Molestation and the Homosexual Movement” publicată de Regent University Law Review. Baldwin este director executiv în cadrul Consiliului pentru Politici Nationale din Washington. “Este dificil să vorbesti despre partea sordidă a homosexualitătii fără a părea dur”, scrie Baldwin. “Totusi, este vremea să recunoastem că comportamentul homosexual amenintă temelia civilizatiei noastre – familia nucleară.” Desi homosexualii si o parte din mass media resping aceste acuzatii, Baldwin – care a prezidat Comisia Educatională a statului California, în cadrul căreia s-a opus planurilor homosexualilor cu privire la îndoctrinarea copiilor din scolile publice – afirmă în raportul său că eforturile activistilor homosexuali “de a ajunge la copii, atât pentru plăcerile lor sexuale, cât si pentru racolarea în miscarea homosexualilor” constituie “un atac evident la adresa familiei”.

Studiul lui Baldwin este sustinut de o analiză efectuată de dr. Judith Reisman, presedinte al Institute for Media Education si autoare a multor cărti despre miturile sexuale, inclusiv “Kinsey, Crimes & Consequences”. În lucrarea ei, scrisă tot pentru Regent University Law Review, Reisman îl citează pe psihologul Eugene Abel, care a constatat că homosexualii “molestează sexual băieti mici cu o incidentă de cel putin cinci ori mai mare decât molestarea fetelor”.

Abel a constatat si că agresorii neîncarcerati “au recunoscut între 23,4 si 281,7 acte per agresor la adresa unor persoane de acelasi sex”. “Incidenta agresiunilor sexuale la adresa copiilor comise de homosexuali, comparativ cu cele comise de heterosexuali, este socantă”, declară Reisman, care a fost cercetător principal în cadrul unui studiu comandat de Departamentul de Justitie în problema pornografiei si violentei infantile. “Datele lui Abel, referitoare la 150,2 băieti abuzati per agresor homosexual reprezintă ceva mult mai mare decât o rată a violurilor heterosexuale de 19,8 fete.” Jay Heavener, purtător de cuvânt al asociatiei de homosexuali PFLAG (Parents, Families and Friends of Lesbians and Gays), este de părere că datele federale resping ideea că homosexualii agresează mai multi copii decât heterosexualii. “Potrivit datelor furnizate de Biroul Federal de Investigatii (FBI), această afirmatie este falsă. Comunitatea homosexualilor si lesbienelor pune la îndoială acele studii dubioase.”

În termeni statistici, acest lucru este adevărat. Dar, raportat la numărul de copii abuzati de către un agresor, abuzurile homosexuale sunt mult mai numeroase; studiile arată că băietii reprezintă tinta cea mai preferată. Baldwin afirmă că dovezile pe care le-a studiat contrazic ideea că molestarea minorilor este mai frecventă în rândul heterosexualilor. Atât el, cât si Reisman, au constatat că presa vorbeste mult mai putin despre abuzurile homosexuale la adresa minorilor.

“Asociatia Americană a Jurnalistilor Homosexuali si Lesbiene s-a lăudat recent că, desi homosexualii reprezintă mai putin de doi la sută din populatie, trei sferturi dintre cei care decid ce apare pe prima pagină a ziarului New York Times sunt homosexuali”, scrie Reisman.Acest aspect este important în special dacă ne gândim la scandalurile legate de abuzuri la adresa unor minori în cadrul Bisericii Romano-Catolice din Statele Unite.

Un studiu realizat de WorldNetDaily asupra articolelor de presă arată că rareori presa a descris acele abuzuri sexuale ale unor preoti ca “activitate homosexuală” – desi în cele mai grave cazuri a fost vorba de activitate sexuală între persoane de acelasi sex – iar Vaticanul este realmente îngrijorat de cresterea numărului de homosexuali din seminariile romano-catolice din întreaga lume.

Publicatiile homosexualilor promovează relatiile sexuale cu copii

Baldwin afirmă că studiul său nu numai că “confirmă faptul că homosexualii molestează copii cu o incidentă mult mai mare decât heterosexualii”, dar si faptul că “publicatiile homosexualilor promovează frecvent sexul cu copii”.

“Comitetul editorial al revistei pentru pedofili Paidika este dominat de unii cercetători homosexuali cunoscuti, cum este profesorul John DeCecco de la San Francisco State University, care este totodată si editorul publicatiei Journal of Homosexuality“, scrie Baldwin.

În cadrul studiului său, el a constatat următoarele:

• Journal of Homosexuality a publicat o editie specială dublă intitulată “Male Intergenerational Intimacy” (Intimitatea între generatii de bărbati), care continea numeroase articole dedicate relatiilor sexuale dintre bărbati si băieti. Într-un articol se afirma că părintii ar trebui să-l privească pe pedofil care le iubeste fiul “nu ca pe un rival sau concurent, sau ca pe unul care le răpeste proprietatea, ci ca pe un partener în cresterea băiatului, un om care trebuie bine primit în casa lor”.

• În 1995, revista pentru homosexuali Guide declara: “Putem fi mândri că miscarea homosexualilor a constituit un cămin pentru acele putine voci care au avut curajul să afirme răspicat că copiii sunt persoane sexuale… care au dreptul la expresii sexuale cu oricine vor ei”. În acelasi articol se mai afirma că “în loc să ne temem că ni se spune pedofili, trebuie să proclamăm că sexul este bun, inclusiv sexualitatea copiilor… Trebuie să-o facem pentru binele copiilor.”

• Larry Kramer, fondatorul asociatiei ACT-UP (un grup de activisti homosexuali) scrie în cartea lui, “Report from the Holocaust: The Making of an AIDS Activist”: “În acele cazuri în care copiii au relatii sexuale cu parteneri de acelasi sex mai în vârstă, fie ei profesori sau altceva, cred că foarte des copilul doreste acea relatie sau probabil chiar o solicită.”

• Într-un studiu asupra reclamelor apărute în revista pentru homosexuali The Advocate, Reisman a găsit anunturi privind comercializarea unei păpusi gonflabile reprezentând un băiat, “disponibil în trei pozitii provocatoare”. De asemenea, Reisman a constatat că fiecare număr al revistei continea în medie paisprezece fotografii erotice cu băieti.

• Ziarele si revistele pentru homosexuali contin în mod constant reclame turistice legate de tări în care prostitutia infantilă este în floare, cum ar fi Birmania, Sri Lanka si Thailanda.

Homosexualitatea este “orientată către tineret”?

“Cercetările asupra stilului de viată homosexual confirmă că aceasta este o minoritate orientată aproape exclusiv către tineret”, afirmă Baldwin. “Foarte putini homosexuali manifestă o preferintă către persoane mai în vârstă.”

“Unii recunosc că sunt interesati de băieti adolescenti, altii de băieti prepuberali, altii au preferinte de ambele feluri”, afirmă autorul.

Un studiu realizat în 1988, detaliat în raportul lui Baldwin, constata că majoritatea pedofililor chiar se consideră “homosexuali”. Conform studiului, “Archives of Sexual Behavior”, 86 la sută dintre pedofili se prezintă drept homosexuali sau bisexuali. De asemenea, studiul constata că numărul adolescentilor (băieti) care se prostituează si care se identifică drept homosexuali a crescut de la 10% la 60& în ultimii 15 ani. Întrebat ce părere are despre criticii care încearcă să demonteze afirmatiile sale, Baldwin răspunde că rezultatele vorbesc de la sine. “Dacă ei spun că această teorie este falsă, înseamnă că îi fac mincinosi pe liderii lor homosexuali”, afirmă Baldwin. “Majoritatea informatiilor mele provin chiar din rândul comunitătii homosexualilor.” “Am reusit să găsesc suficiente informatii astfel încât concluzia mea – aceea că molestarea copiilor este o parte integrantă din miscarea homosexualilor – să fie o teză valabilă”, a declarat Baldwin pentru WorldNetDaily. “Cât timp vor mai nega psihologii importanta acestui aspect sordid si cât timp vor mai ignora implicatiile asupra conditiei de homosexual? Există un aspect si mai îngrijorător. Cât timp vor mai continua psihologii să spună fiecărui adolescent confuz în privinta sexualitătii lui că este homosexual?” scrie Joseph Nicolosi de la NARTH (Asociatia Americană pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitătii) – o asociatie al cărei scop este “oferirea unei perspective psihologice asupra cauzei, tratamentului si modelelor comportamentale asociate homosexualitătii, în limitele unui dialog public”.

Asociata Nord-Americană pentru Iubirea între Bărbati si Băieti (NAMBLA) este “un grup care promovează deschis sexul cu băieti minori, afirmând că pedofilii răspund astfel nevoilor băietilor pe care îi iubesc”, scrie Baldwin în raportul său. Grupul este deseori sprijinit de “multi dintre liderii activistilor homosexuali”, afirmă el.

Activismul se mută în scoli

Promovarea “stilului de viată” homosexual devine tot mai intensă în scolile publice din SUA.Un studiu realizat de WND asupra websiturilor homosexualilor arată că aproape fiecare grup dispune de un fel de “program pentru educarea profesorilor, a directorilor de scoli si a altor angajati din scoli” în privinta stilului de viată homosexual:

• GLSEN (Gay Lesbian and Straight Education Network) se prezintă drept “cea mai amplă retea natională de părinti, elevi, educatori….” formată în scopul eliminării “discriminării pe bază de orientare sexuală sau identitate/expresie sexuală din scoli”. Evident, GLSEN dispune de un “program de instruire pentru profesori”.

• Un activist care colaborează cu cei de la GLSEN a reusit “să facă auzită vocea” elevilor homosexuali, lesbiene, bisexuali si transsexuali din scolile din California;

• PFLAG a realizat o campanie natională intitulată “De la noi de acasă în scoli” prin care a distribuit în scoli, printre alte materiale, o brosură intitulată Introducere despre orientarea sexuală si tineri: un material pentru directori, educatori si personalul scolar.

Desi majoritatea campaniilor promovate în scoli sunt vehiculate sub nevinovata motivatie de a elimina persecutarea homosexualilor si a lesbienelor, nici un program nu vorbeste despre ceea ce Baldwin spune că reprezintă dovezi că homosexualitatea este periculoasă pentru copii. “Ce găsim în literatura de specialitate despre relatia dintre homosexualitate si molestarea copiilor? Foarte putine”, scrie el, citând datele compilate de Family Research Institute: “Scientific studies confirm a strong pedophilic predisposition among homosexuals.” Institutul, care a analizat peste 19 studii si rapoarte, este de părere că homosexualii sunt vinovati de 25-40 la sută dintre cazurile de molestare a copiilor. “Această cifră este mică”, afirmă Baldwin, “întrucât multe materiale nu îi prezintă pe agresori drept homosexuali, chiar dacă autorii materialelor stiu că asa stau lucrurile.”

 de  Jon Dougherty. Material luat de pe www.homosexualitatea.ro

Cum homosexualii discriminează creştinii

Am citi azi pe blogul www.maranatta.worpdress.com , un caz cutremurător. Un grup de homosexuali, au atacat o biserică creştină din statul Michigan, intrând în timpul serviciului divin, şi scadând că “Isus este gay.” Pentru a citi tot ce au făcut imoralii în biserică citiţi aici

Cum a fost Biblia scrisă şi tradusă

Ieri un cunoscut de al meu, m-a învinuit că nu este corect să crezi doar în Biblie, deoarece mai sunt şi alte cărţi scrise de sfinţi. Şi cum să crezi în Biblie dacă nu ştii cine a scris-o. Însă pe paginele Sfintelor Scripturi ne este dat răspunsul. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16)” iar la 2 Petru se spune “oamenii au vorbit de la Dumnezeu“. Prin urmare cuvântul grec tradus “insuflat”, este transliterat “theo pneustos” şi înseamnă “Dumnezeu a respirat.” Astfel  Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a mânat pe oameni şi i-a condus pe aceştia ca să scrie cu cuvintele lor mesajul dat de Dumnezeu. Aceasta este numită inspiraţie “orală” deoarece cuvintele textului originar au fost inspirate de Dumnezeu. Deoarece toată Scriptura a fost dată prin inspiraţie, aceasta se numeşte inspiraţie “plenară” adică completă în fiecare aspect  şi împreună într-un mod total. Biblia nu conţine doar cuvintele lui Dumnezeu, ea este de fapt Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toate scrierile din Biblie sunt adevărate. Aceste explicaţii le-am luat din Biblia Internaţională de Studiu Inductiv (BISI). Crezi ori nu în ceia ce scrie în Biblie este doar treaba fiecăruia din noi, Dar un lucru s-a întâmplat după ce am început a o studia sistematic. Viaţa mea a luat un alt sens, şi acum am un scop în viaţă datorită faptului că Domnul Isus a murit pentru păcatele mele.

Interviu cu Vasile Tarlev

Recent fostul şef al Guvernului, Vasile Tarlev, ne-a acordat un interviu pentru Ziarul Liber. Vă propun să citiţi acest interviu, acordat după plecarea sa de la Guvern.

Radu Blendarencu:

Domnule Tarlev vreau din start să vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia de a acorda acest interviu Ziarului Liber. Vreau sa vă întreb cum e să fii preşedinte de partid după ce timp de 7 ani aţi condus Guvernul Republicii Moldova?

Vasile Tarlev:

În primul rând vreau să vă spun că a trecut o lună de la Congresul IV al Partidului Uniunea Centristă din Moldova (UCM). Şi acum sincer să fiu să vă spun e încă prematur să afirmi dacă e gre u sau uşor, dar cu certitudine uşor nu va fi, şi eu înţeleg acest lucru şi nici în funcţia de prim-ministru nu mi-a fost uşor. Am avut funcţiile mele determinate ca menager al statului şi am fost într-o perioadă grea penru Moldova. Să fii preşedinte de un partid necesită multă voinţă politică, pe care noi am demonstrat că o avem

R.B. Ce totuşi v-a determinat să alegeţi anume Uniunea Centristă din Moldova, pentru se ştie bine că aţi fost «curtat » de mai multe partide parlamentare şi extra parlamentare

V.T. Am avut mai multe discuţii cu multe partide din Moldova , care doreau să ma vadă în rândul lor…

R.B. Puteţi da şi câteva nume… ?

V.T. … …. mii mai uşor să numesc cu cele cu care nu am purtat discuţii decât cu cele cu are am facut-o, am discutat cu marea majoritate a liderilor fracţiunilor parlamentare şi ne parlamentare. Mi-au propus să fiu liderul listei lor electorale la alegeri, sau chiar si liderul partidelor lor.Dacă aveam ca scop să fiu la putere, rămâneam acolo unde am fost, însă scopul meu a fost să creiez o echipă puternică şi unită care dorim să aducem cev nou în spectrul politic al ţării. Nu ascund faptul că, după ce am plecat de la Guvern, am decis să mă ocup exclusiv de bisnes, de aceia şi m-am întors la Asociaţia Producătorilor din Moldova , unde sunt şi preşedinte, şi vreau să vă spun că merge lucru foarte bine aici. În timp scurt am devenit membri ai congresului Internaţional al Producătorilor, au venit la noi mulţi mebri inclusiv din Transnistria, ceia ce e îmbucurător , pentru că se vede intenţia şi dorinţa de a lucra cu agenţii economici din partea stângă a Nistrului.

Dar să vă spun de ce am revenit dacă putem spune aşa înpolitică. La adresa mea au parvenit 15 mii de semnături şi este plăcut pentrumine că nu am fost acuzat, dar în funcţia mea de prim-ministru am făcut maxumum posibil pentru a rezolva problemele oamenilor. Iar în cazul în care nu am putut să îi ajut , nu i-am afectat cu ceva. Oamenii de la care au parvenit aceste semnături mi-au spus că, mă înţeleg ca om, că am acumulat un capital politic, amrelaţii care mă vor ajuta să trăiesc bine în continuare alături de familie , prieteni, şi dacă nu mă implic în politică mai departe le voi trăda aspiraţiile lor.

Am revenit în politică din cauza oamenilor, s-au adresat mulţi oameni de afacaeri,medici, învăţători., oameni simpli, unde cu adevărat doresc o schimbare în ţară.Ei ştiau că nu am fost nici o dată membru al uniu partid şi dragostea mea faţă de ţară ,şi noi dorim ca să avem un proiect nou politic care să fie capabil să aducă schimbarea dorită. Ştiţi în Moldova oamenii sunt deja obositţi de scandaluri, de dosare, veşnic se caută ţapul ispăşitor , am venit cu un mesaj clar, eu nu vin împotriva cuiva, dar vin pentru ceva, şi anume pentru ţară şi pentru viitor.

R.B. Aţi afirmat că vreţi să aduceţi eva nou în politică, în perioada cât aţi fost premier acest lucru nu era posibil? Ce acum vreţi să faceţi diferit de atunci într-un mod practic?

V.T. Vreau să aduc o echipă tînără. În Moldova este nevoie de a schimba clasa politică., de facto dac ă să intrăm în esenţă, schimbarea clase politice deja s-a început Ca exemplu, dorim noi sau nu, preşedintele ţării nu mai are dreptul constituţional de a fi preşedinte al ţării. Bine, în cel mai bun caz va mai fi patru ani în politică, dar apoi va dispărea, prin urmar eprocesul de întinerire a clasei politice deja a început. Şi anume la aeastă răscruce a istorie , vrem într-un mod practic să facem o schimbare în ţară. Tot o dată această perioadă vrem să creiem o echipă nouă, neimplicată în cazuri de corupţie, dar care să fie patrioţi.

R.B. Care sunt liderii cheie din partid, şi v-aş ruga să îi menţionaţi

V.T. Noi suntem în proces de formare ca şi echipă acum. Dar sigur pot să dau câteva nume. L-aş

menţiona pe domnul Gheorghe Avornic decanul facultăţii de drept a Universităţii de Stat din Moldova. În echipa noastră îi avem pe Anatol Ciubotaru direcotrul catedrei de cardiochirurgie, este unul din cei mai buni specialişti atât în ţară cât şi peste hotare. Deasemenea îl pot menţiona pe Ion Prisăcaru, un economist foarte bun. Îl avem pe Gheorghe Amihalachioaie un jurist avocat puternic, preşedintele Uniunii Avocaţilor din Moldova. Şi nu în ultimul rând vreau să îl menţionez pe Mihai Petrache, care este vice-preşedinte al Uniunii Centriste.

R.B. Cum credeţi, dar sincer, intră partidul Dvs în Parlament?

V.T. Noi acest lucru nici nu îl discutăm. Chiar şi cei mai mari oponenţi ai noştri dau garanţii că vom intra în Parlament. Noi astăzi lucrăm ca să luam un număr cît mai mare ca să putem partiicpa la procesul politic din ţară. Vreau să vă spun, că deşi a trecut o lună de cînd sunt preşedinte al Uniunii Centriste mă încurajează faptul că foarte multă lume depune cerere de a adera la partidul nostru. Apoi la partidul nostru au aderat unii de la Uniunea Studenţilor din Moldova, au mai aderat Uniunea Combatanţilor de pe Nistru.

R.B. Dumneavoastră vă vedeţi preşedintele ţării?

V.T. Eu sunt preşedintele Uniunii Centriste din Moldova acum. Dar cât ţine de preşedenţia ţării acum, reieşind din sistemul consitutţional, cu regret şeful statului este ales de Parlament, prin urmare nu cred că acesta este scopul meu acum. În prezent eu doresc să venim în parlament cu o forţă masivă, unde să promovăm democraţia şi supremaţia legii.şi evident transparenţa. Vreau să vă mai spun ceva, în cazul în care obţinem majoritatea necesară în parlament, vom veni cu o poziţie clară, schimbarea constituţiei şi modul în care este ales şeful statului. Noi considerăm ca preşedintele ţării trebuie să fie ales de cetăţeni direct. Deşi avem o ţară parlamentară, oamenii au o mentalitate europeană, ei se uită direct la ceia ce face preşedintele. Prin urmare noi milităm pentru aceasta.

R.B.Mai sunt partide care au doresc schimbarea sistemului de alegere a preşedintelui..

V.T: Noi suntem deschişi de a colabora cu oricine care susţin ideile noastre, nu contează culoarea politică, categoric.

R.B. Regretaţi ceva ce nu aţi reuşit s faceţi în perioada cât aţi fost premier?

V.T. Desigur că da. În primul rând pentru mine a fost un vis, de a crea codniţii excelente pentru a crea condiţii excelente bisnesului din ţară, mă refer la bisnesul mic şi mijlociu. Apoi protecţia producătorulu iautohton a fost pentru mine o prioritate el , producătorul trebuie să «fie în capul mesei». Şi desigur de a încuraja cetăţenţii să procure produse moldoveneşti.

RB. Aţi amintit mai sus despre valorile familiei, a neamului , şi a familiei, ce înseană pentru Dvs familia?

V.T. Familia este pentrumine sensul vieţi imele. Înseamnă absolut tot. Şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru o aşa familie.

RB. Domnule Tarlev, după cum bine cunoaşteţi, în Moldova în se vorbeşte mult depsre Proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea descriminării. În acest proiect de lege este menţionat sintagma de «orientare sexuală». Un termen care este un rău pentru societate, şi oferă libertăţi depline homosexualilor?

V.T. Sigur, sunt în cunoştinţă de cauză referitor de această lege. De fapt tratează din punctul lui de vedere referitor la această lege. Vedeţi eu, sunt creştin ortodox, şi m-amnăscut într-o familie cu rădăcini puternice ortodoxe. Şi eu consider că trebuie de apărat valorile neamului nostru de orice rău, inclusic homosexuali. Acest proiect de lege nu corespunde valorilor noastre. Eu nu sunt de acord ca acest termen să fie în acest proect de lege, şi credinţa noastră nu merită să fie atacată de asemenea legi. Şi dacă această lege va fi adoptată va fi o mare lovitură dată credincioşilor şi bisericii.

R.B. Iar Dvs ca şi lider de partid, ca om cunoscut în toată ţara, vă veţi expune cumva asupra acestui proect de lege?

V.T. În aşa caz noi ne vom expune. Noi chiar am discutat la consiliul politic al partidului nostru. Şi vom da o declaraţie unică la această temă, şi chiar vă vom invita şi pe Dumneavoastră.

R.B. Cum vedeţi care sunt soluţiile pentru a rederesa situaţia tragică în care se află familiile din Moldova? Aveţi un plan?

V.T: Da, este o problemă gravă în care se află familiile din Moldova. Eu sunt de părerea că trebuie de ridicat nivelul economic din ţară. Este o problemă care se necesită de rezolvat în complex. Da trebuie de oprit aceste migrari în masă din ţară. Pentru această trebuie de creat locui de muncă, de afi bine motivaţi, de a încuraja tînăra generaţie să întemeieze familii. Eu văd o degradare a societăţii. Eu de exemplu, am crescut întrţo familie numeroasă am fost 8 copii. Şi deşi mama a lucrat bibliotecară iar tata mecanizator, nici unul din ei nu a părăsit ţara , sau mai rău să ne lepede pentru a câşitga bani. A fost foarte greu, dar împreună ne-am dezvoltatat ca o familie sănătoasă şi fericită. Şi din acestpunct de vedere mă consider privelegiat.

R.B. Are Domnul Tarlev un duhovnic? Şi cum vă ajută aceasta în politică?

V.T. Desigur că am . Mă ajută foarte mult în politică. Eu sunt creştin, şi mama de mic mă lua la biserică. Chiar dacă în sat nu funcţiona biserica ,de Paşti plecam cu mama la biserica. Eu cred în Dumnezeu.Chiar dacă acum sunt multe ramuri ale credinţei, Dumnezeu este unul. Am un părinte duhovnicesc pentru care îi mult. Eu ajut biserica şi o voi ajuta în continuare cu tot ce pot eu.

R.B Domnule Tarlev, spuneţi-ne ceva despre familia Dvs?

V.T. Sunt căsătorit , am doi copii frumoşi. Am două fete Corina este cea mai mare, iar cea mai mică Cristina. Fata cea mai mare învaţă la Academia de Studii Economice. Eu sunt pentru faptul ca tinerii să înveţe acasă. Soţia mea a absolvit ca şi mine de fapt, Universitatea Tehnică. Am o familie frumoasă pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu.

 

Despre pedeapsa

Dacă vom tolera perdeapsa , aşa cum ne-o sugerează cei de la Ministerul Învăţământului şi cu cei de la UNICEF, atunci în ţara noastră în scurt timp va trebuie de contruit închisori tot mai multe. Însă pedeapsa disciplinare pentru copii e o necesitate ma imult ca oricând în aceste condiţii când părinţii lasă educaţia pe care ar trebuie să le o ofere copiilor, altora.  Vă propun câteva gânduri despre pedeapsă,lăsate de mari oameni ai culturii.

“Nici un om cu judecată nu pedepseşte pentru că ai greşit, ci ca să nu mai greşeşti” Seneca

“Un om înţelept pedepseşte nu pentru că sa păcătuit, ci pentru ca să nu se mai păcătiască” Seneca

“Pedeapsa târzie e ca doftoria târzie” Mihai Eminescu

Copii îşi ucid părinţii

Un cutremurător caz s-a întîmplat în comuna Temeleuţi raionul Floreşti. Un tată a fost ucis mişeleşte de fiul său, cu patru ani în urmă, şi ca să îşi acopere crima, împreună cu mama lui , l-a îngropat în gunoiştea din sat. Acum poliţia au descoperit osămintele, decedatului, însă nimeni nu a intervenit atunci ca să oprească această crimă. Astăzi în comuna mea natală a  trebuit să intervenim, deoarece un barbat şi soţia lui, îşi băteau regulat bătrâna mamă, când se îmbătau, iar apoi o trimiteau pe bătrânică după vin prin sat. Într-un oraş de la nordul Moldovei un băiat şi omorât mama, fiind beat. Şi cazuri de acestea se tot repetă mai zilnic în ţară. Prea puţini intervin pentru a le opri şi a pedepsi aspru aceşti criminali. Acum când fenomenul violenţei în a familie este aprig disputat de UNICEF şi Ministerul Protecţiei Sociale, ba mai mult, chiar au propus broşuri care încurajează neascultarea de părinţi. Acum poate ar fi cazul să apară în Moldova o instituţie care să apere părinţii de copii neascultători şi rebeli, care tot mai des îşi umilesc părinţii. Seara am întrebat-o pe bunica mea, dacă ea şi-a pedepsit cei patru copii când erau mici. Ea mi-a răspuns că “unde dă mama creşte”, şi are dreptate, faptul că i-a pedepsit la timpul potrivit, acum are patru copii aranjaţi în viaţă, toţi cu familii, şi ea e bucuroasă că are nepoţi şi strănepoţi sănătoşi. Acum ea culege roade bune.

Din păcate  devenim  tot mai des martori la cazuri când copii îşi ucid părinţii fără nici o remuşcare. Dumnezeu spune în Sfintele Scripturi că “Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să îţi fie bine şi să trăieşti mult  pe pământ”. Este singura poruncă dincele 10, însoţite de o promisiune. Prin urmare noi ca şi copii, nu trebuie să stăm indiferenţi, nici chiar atunci când un părinte care nu este al nostru este abuzat de propii copii.

Soarta CSI-ului pecetluită în Moldova

 Indiscutabil evenimentul politic major al săptămânii a fost întîlnirea şefilor cabinetelor de miniştri din fostele republici sovietice, actualmente organizate într-o structură a Comunităţii Statelor Independente. Organizarea de care a dat dovadă oficialităţile moldave a fost aprig controversată de marea majoritatea a opiniei publice. Evident incluzînd disconfortul la care au fost supuşi locuitorii Chişinăului. Aceste două zile în opinia prim-ministrului ţării Zinaida Greceanîi a fost unul productiv pentru Moldova, dar şi pentru ţările din cadrul acestei organizaţii internaţionale. Sarcina destul de ambiţioasă pusă de şefii de guvern din CSI, şi anume de a adopta Strategia dezvoltării economice acestei structuri până în 2020. Această strategie prevede ca ţările membre CSI să întreprindă în următorii ani mai mult decât au făcut-o până acum. Chiar dacă din culise se zvonea că CSI devine o structură pe cale de dispariţie, acest summit a arătat că nostalgia pentru «fosta Patrie», există. Nu ştiu cât de important este pentru Moldova aflarea în această structură controlată în totalitate de Moscova, dar unele ţări se pare că au arătat clar că nu mai sunt interesate de activitatea Comunităţii. Este bine cunoscut că Georgia în urma conflictului din august avut cu Rusia a ieşit din CSI, iar Uzbekistanul a fost reprezentată de unul din adjuncţii primului ministru al acestei ţări. Chiar şi aşa prin vocile oficialilor fostelor republici unionale, s-a dat de înţeles că Comuitatea Statelor Independente va exista cel puţin până în 2020.

Cât priveşte Moldova, atunci aşteptările erau mari dar tot o dată sterile. Optimiştii incurabili sperau că prezenţa la Chişinău a «ţarului» Putin, va impulsiona reglementarea conflictului de pe Nistru. Însă premierul rus a venit cu un alt scop, de a scoate beneficii economice pentru ţara sa. Vladimir Putin a semnat la Chişinău un tratat de cooperare moldo-rusă până în 2020, şi a declarat că este mulţumit de rezultatul schimburilor economice dintre aceste două ţări, la care preşedintele Voronin, a afirmat că «este loc şi de mai bine». Probabil preşedintele ţării s-a referit la rolul pe care îl are Rusia în reglementarea diferendului nistrean. Însă Rusia ca de obicei se va implica lamentabil în rezolvarea acestei probleme, pentru partea rusă mai este încă valabil «planul Kozak» de împăcarea a Tiraspolului cu Chişinău, iar un alt Kremlinul nici nu îşi închipuie. Presa de la Moscova a declarat că discuţia purtată între patru ochi dintre Voronin şi Putin s-a axat şi în jurul înlocuirii pretinsului preşedinte al Transnitriei, Igor Smirnov, cu mult mai cooperantul Evghenii Şevciuk, de altfel o persoană foarte agreabilă de Moscova. Preşedintele Moldovei trebuia să fie mai insistent la acest summit şi să ceară clar retragerea forţelor militare ruseşti de pe teritoriul Moldovei. Însă, preşedintle s-a mulţumit cu un dialog de protocol, care nu a adus nimic, poate doar preşedenţia CSI, şi iarăşi, Rusia vrea să ne acorde tot ajutorul de care avem nevoie. Dacă ne respectăm ca stat, trebuie să avem demnitatea noastră, să nu admitem că alte state să ne determine politica noastră. Poate o vom face cu un alt Parlament şi cu alţi diplomaţi, care vor fi «şireţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii».

 

Summit cu bucluc pentru capitală

Astăzi capitala Moldovei a fost în centru atenţiei în ochii multor republici din fostul spaţiu sovietic. Şi asta pentru că timp de două zile CHişinăul va găzdui summitul ţărilor CSI. Însă cei mai nemulţumiţi de această manifestare suntem noi locuitorii capitalei. Ceia ce am văzut azi , m-a iritat la culme. Tot oraşul era “inundat de poliţişti ” care dirijau traficul rutier, evident inervind şoferii prin restricţiile impuse. Personal m-am confruntat cu aceste restricţii, cînd pentru o distanţă mică trebuia să fac înconjorul oraşului, doar din frica autoritîţilor de a nu al asasina pe unul din oaspeţi. Mă gândeam cât de bine era dacă  oaspeţii noştri ar fi trataţi tot aşa de frumos, numai că în condiţii simple de trafic rutier. Dece autorităţile noastre au camuflat ospitalitatea noastră, inervând la culme proprii cetăţeni, făcându-i să fie vizibil iritaţi de organizarea acestui summit. Nu cred că cineva din locuitorii Moldovei au interese de a “elimina “  unul dintre înalţii oaspeţi. Şi vocea oficialilor nu s-a lăsat mult aşteptată. Dumitru Diacov şi Anatol Ţăranu şi-au exprimat nedumirirea de organizarea buclucaşă din capitală. Tot în ajunul summitului câteva partide au organizat un protest în care cereau evacuarea forţelor militare ruseşti de pe teritoriu Republicii Moldova. Dar personal nu mai vreau ca capitala noastră să mai organizeze un asemenea  summit, oricum de suferit avem noi locuitorii oraşului. Din prea multă grijă de a fi ospitalieri cu oaspeţii noştri suferă proprii cetăţeni. Bine, vom trece şi peste asta, însă cu siguranţă  prea puţini vor vedea  expuse în fapte beneficiile unui asemenea summit.

Violenţă sau pedeapsă? impresii de la Epicentru

fAstăzi în cadrul emisiunii Epicentru de la EuTV reprezentanţi de la UNICEF au încercat să ne demonstreze că aplicarea pedepsei copiilor este violenţă şi se merită de pedepsit, material prezentat în două broşuri răspîndite în toate şcolile publice din Moldova.  În cadrul acestor dezbateri a fost invitat şi preotul Vasile Filat. Acesta a venit cu argumente precum că în lume este o “regulă a legitimităţii, şi sunt unele lucruri care nu se schimbă nici o data”, iar dacă copii au greşit şi continuă să o facă se merită de pedepsit.  Aceste cărţi nu fac diferenţa dintre violenţă şi disciplinar. În opinia celor de la UNICEF  dacă ne pedepsim copii cu “curăluşa ” este o mare violenţă. Prin ceia ce fac cei de la UNICEF se atacă direct în instituţia familiei, a profesorilor, şi se urmăreşte creşterea unei generaţii de răzvrătiţi, şi nesupuşi. Reprezentanta UNICEF, Ludmila Lefter a menţionat că violenţa nu mai are margini în Moldova. Păi doamnă Lefter  nu  poate face evidenta diferenţă dintre viloneţă şi disciplină. Este timpul să lupte cu adevărata violenţă şi să nu “descopere America (vorba preotului Vasile Ciobanu de la emisiunea Epicentru)”. Am adus argumente biblice în articolul trecut, ce se întămplă dacă vom nu vom aplica disciplinarea , copii se vor răscula împotriva părinţilor, şi acum sunt multiple cazuri când părinţii sunt bătuţi şi maltrataţi de copii. Am auzit un cazuri când părinţii s-au plâns  de felul josnic la care au fost supuşi de copii lor, şi nimeni nu a intervenit pentru ai pedepsi pe răufăcători. Pedeapsa este un lucru bun, doar astfel putem deosebi binele de rău. Nu avem nevoie de astfel de broşuri care să promoveze indisciplină şi egoismul. Poate cei de la Ministerul Educaţiei îşi vor da seama în ceasul al 12-lea şi vor introduce manuale cu adevărat folositoare copiilor. Unul din ele este “Căsătorie fără regrete”, unde se acordă un loc aparte subiectului educării copiilor.

A apărut un nou blog interesant

Astăzi a fost lansat blogul lui Ghenadie şi Diana Curbet. Cu siguranţă veţi găsi articole interesante şi actuale pentru fiecare din voi. Fie ca acest blog să fie unul care va ajuta societatea în care trăim să găsească răspuns la întrebări actuale.  Pentru mai multe detalii accesaţi aici.