Cine este responsabil de educarea copiilor?

Zilele acestea am mers mai mult cu troleibusul şi spre surprinderea mea, în fiecare troleibus era scris: “Nu mă bate, nu striga la mine!”. Prin acel afiş, oare se contribuie la educarea copiilor, sau dimpotrivă la obrăznicia lor? Multe organizaţii încearcă prin diferite proiecte, să contribuie la educarea copiilor noştri. Recent a fost adoptat de către Parlament în lectură finală  proiectul de lege privind protecţia copilului. Părinţii care îşi vor bate copiii riscă să facă un an de puşcărie sau, în cel mai bun caz să plătească o amendă de pînă la 10 mii lei.

Pentru educarea copiilor, familia are rolul primordial de a implanta în sufletul copilului adevarătele valori, valori creştine, valori sănătoase precum: bunătatea, bunul simţ, politeţea, responsabilitatea etc. Copilul trebuie să conştientizeze că sensul vieţii nu poate fi găsit în aventuri, distracţii, dar în onoarea de a avea o patrie, familie, prieteni, valori, scopuri frumoase. Cu părere de rău, pentru că părinţii sunt plecaţi peste hotare la muncă tot pentru copiii, familia nu mai este lăcaşul sfînt unde se cultivă înaltele valori spirituale, valori umane. Astfel părinţii îşi asumă rolul de a întreţine material copiii, şi nu mai găsesc timp pentru a discuta cu copiii lor, pentru a citi o carte împreună. Ei cred că banii sunt sufiecienţi, că înglobează tot chiar şi educaţia copiilor. Cum ar trebui educaţi copiii pentru a nu permite pătrunderea iresponsabilităţii, obrăzniciei, egoismului, leneviei, indiferenţei? De unde ia naştere sentimentul uman într-o făptură? Din leagăn, din familie, din şcoală?… La originea educaţiei sănătoase a copiilor stau părinţii. Familia e factorul primordial în educarea copiilor. Ea este temelia viitoarei societăţi, şi nicidecum alte organizaţii nu pot contribui la educarea copiilor noştri.

Eu chiar şi acum, fiind mare deja, mulţumesc părinţilor mei pentru felul cum m-au educat şi şi-au făcut timp pentru mine ca să mă asculte şi să mă educe. Le sunt recunoscătoare pentru valorile sănătoase pe care mi le-au transmis, şi pe care le voi transmite şi copiilor noştri. Au fost momente cînd eram bătută dar pe bună dreptate, pentru neascultarea şi încăpăţinarea mea. Acum le mulţumesc pentru toate palmele aplicate mie, şi nici vorbă de violenţă pentru că părintele iubeşte copilul, şi chiar dacă recurge la o vargă este pentru binele nostru a tuturor. Chiar şi Sfintele Scripturi spun la Proverbe 13:24 “Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.” Apoi, foarte clar Biblia face deosebirea între a educa şi aplicarea violenţei. La Proverbe 19:18 “Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori” 

Cuvîntul lui Dumnezeu are răspuns la orice întrebare aşa că ne puteţi adresa întrebările care vă frămîntă şi noi vom încerca să vă răspundem la ele.