Trebuie să ne închinăm sfinților?

Când spunem cuvântul sfânt trebuie mai întâi să vedem semnificația acestui cuvânt. Cuvântul sfânt include ideia de curățire a păcatului, dar nu înseamnă fără păcat așa cum se cunoaște la noi, înseamnă ales, pus de o parte, separat de păcat. Potrivit cu Sfintele Scipturi, sfinții sunt numiți oamenii care au primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor. Oamenii sunt sfinți prin Cuvântul lui Dumnezeu “Tată, sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17) în Hristos. Nu vedem în Biblie ca oamenii să fie  făcuți sfinți prin canonzarea făcută de vre-un sinod bisericesc. În Domnul Isus oamenii sunt sfințiți pentru că doar în El sunt curățați de păcate, și tot în El oamenii sunt chemați să se sfințească, adică să se păstreze aleși și curățați, prin felul lor de viață “către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți”  (1 Corinteni 1:2). Apoi sfințirea este făcută de Duhul Sfânt  și duce la ascultare de Domnul Isus.

Sunt sfinții oameni vii sau morți?

Potrivit cu Biblia sfinții nu sunt morți, ci cei vii care sunt în Hristos. Putem vedea acest lucru chiar din Epistola lui Pavel către Romani 12:3″Ajutați pe sfinți când sunt în nevoi“. Un alt verset care ne demonstrează că sfinții sunt oameni vii “Spuneți sănătate lui Filolog.. și tuturor sfinților care sunt împreună cu ei” (Romani 16:15). Este evident că atunci când Biblia vorbește despre sfinți se referă la credincioșii vii, nu la  cei morți. Altfel cum să spui unui mort sănătate sau să strângi ajutoare pentru el?

Această practică a cultului sfinților a istoricii afirmă că a început după anul 320 d.Hr. ca urmare a miilor de creștini martirizați din cauza credinței lor, dar și în urma depărtării de învățătura apostolilor, la mormânt au început să se facă primele rugăciuni prin intermediul sfinților. Pe la anul 400 d.Hr. se găsesc primele rugăciuni închinate Mariei. Este interesant că istoricii  nu găsesc până în acest an  nici o scriere sau referire la Maria, nici ca fecioară și nici în alt fel. De fapt toate sărbătorile hotărâte în cinstea Maicii Domnului au fost stabilite după Sinodul de la Efes în anul 431 d.Hr. În jurul anilor 600 cultul sfinților  este decretat ca regulă  de credință iar  Fecioara Maria este numită  Împărăteasa Cerurilor fiind declarată  superioară tuturor sfinților. Biblia nu a menționat așa ceva niciodată, dimpotrivă susține contrariul. Când sutașul Corneliu a dorit să se închine lui Petru, a fost oprit categoric de acesta.” Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte  s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Pentru l-a ridicat  si a zis “Scoală-te, și eu sunt om” (Faptele Apostolilor 10:25-26)

Sau când Pavel împreună cu Barnaba s-au simțit ofensați după  ce au vindecat un olog din naștere, preoții păgâni și cetățenii din Listra au dorit să li se închine. Apostolul Pavel și-a rupt hainele  și-a rupt hainele de furie și le-a spus că și el este om ca și ei.  Un alt exemplu elocvent este acela al apostolului Ioan. căruia i  s-a făcut descoperirea scrisă în ultima carte din Biblia, Apocalipsa “Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui , dar el mi-a zis “Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un slujitor împreună cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te” (Apocalipsa 19:10)”. Prin urmare de ce acești oameni mari ai lui Dumnezeu nu au acceptat închinarea care li s-a adus?  Pentru că ei știau foarte clar că Dumnezeu este categoric când spune că omul nu are voie să se închine nimănui în afară Sa.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne închină doar Lui. Și ca fiecare om din țara noastră să ajungă un sfânt așa cum o cere Sfânta Scriptură

De ce ne sunt îngăduite necazuri în viaţa noastră?

 Împreună cu familia mea studiem cursul de studiu biblic inductiv “Doamne da-mi o inimă dedicată Ţie”. Deasemenea acest studiu îl facem şi cu comitetul bisericii Bunavestire. Este un studiu minunat, devoţional despre dezvoltarea unei pasiuni pentru Dumnezeu.  Studiu dat este bazat pe a doua epistolă a Apostolului Pavel către Corinteni. Am fost uimit de adevărurile descoperite în prima lecţie. Am studiat de ce în viaţa creştinului sunt suferinţe şi care este scopul lor. Apostolul Pavel a avut parte de multe suferinţe în viaţa sa de misionar, dar niciodată nu a pus mare accent pe ele, numai pentru a nu se abate de la misiunea la care a fost chemat de Dumnezeu . Necazurile şi suferinţele fac parte din viaţa unui creştin. De aceea trebuie să ţinem minte câteva lucruri esenţiale, pe care le-am observat din studiul bazat pe textul de la 2 Corinteni 1:1-11, şi anume:

1. Atunci când trecem prin necazuri, scopul lor este mângâierea şi salvarea altora . Cu alte cuvinte atunci când oamenii se află în situaţii similare, văd că am reuşit să le biruim, iar acest lucru îi ajută foarte mult. Putem birui, pentru că, fiind ai lui Dumnezeu, orice lucru care ne afectează pe noi îl afectează şi pe El, iar Dumnezeu în calitate de Tata este gata să ne mângâie în orice situaţie dificilă a vieţii. Parcă este mai uşor să treci prin suferinţă atunci când ştii că şi alţii au avut parte de aceleaşi suferinţe. De obicei oamenii cred că suferinţe ca ale lor nu mai are nimeni, şi atunci le vine foarte greu să le depăşească. Dar putem birui suferinţa pentru că avem la cine alerga.

2. Un alt lucru care l-am găsit foarte important este că suferinţa noastră întodeauna va fi de folos celorlalţi. În suferinţă ies perlele frumoase ale caracterului unui creştin care are o relaţie frumoasă şi strânsă cu Dumnezeu. De obicei în suferinţă se nasc mari lucrări care apoi ştiu cum să îi mângâie pe alţii. În suferinţă şi necaz Dumnezeu ne duce dincolo de limitele puterii noastre de a răbda. Apostolul Pavel spune în 2 Corinteni  1:8-9 “….am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.“ Atunci când trecem peste limitele noastre de a răbda, experimentăm intervenţia supranaturală a lui Dumnezeu

3. Am observat din textul din 2 Corinteni că  suferinţele şi necazurile ne determină să ne unim în rugăciune. Rugăciunea are o importanţă nespus de mare. Din 2 Corinteni1:11 vedem că putem să îi ajutăm pe alţii prin rugăciunile noastre. Pentru că eu nu o dată am experimentat cum rugăciunile altora a facut ca bunatatea lui Dumnezeu să abunde peste familia noastră.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute ca prin suferinţe să trecem biruitori şi să ne punem încrederea totală şi fără îndoială în “Cel care este Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei care se află în vreun necaz”. (2 Corinteni 1:3-4)