Posts tagged ‘vlad filat’

Moldova celor trei premieri

 După ce am intrat în noul an calendaristic ceva s-a întâmplat în tot ce înseamnă politica din țară. Câte speranțe și vise ne-am pus cu toții în cele trei partide de sorginte democrată ca oamenii simpli să simtă schimbarea și ca războaiele politice să se oprească. Însă, ceea ce vedem cu toții ne produce un dezgust total la ceea ce înseamnă politică în Republica Moldova. Am ajuns culmea să vedem că în țara noastră există nu unul, ci tocmai trei premieri. Câte partide avem în Alianță atâția lideri politici și implicit tot atâția premieri, pentru că fiecare partid și-a delegat miniștri în guvernul Filat și acești miniștri se supun doar liderului partidului din care face parte și nicidecum premierului care este șeful organului executiv. Suntem ,probabil, singura țară din lume când miniștrii nu se mai socot cu premierul lor , ci se supun și dau rapoarte șefului partidului din care vin. Tocmai această lipsă de încredere și comunicare și împărțirea Moldovei au făcut ca azi lumea să spună că guvernarea comunistă a fost mai bună. Mă doare să aud aceste lucruri, dat fiind faptul că mi-am pus atât de mari speranțe în forțele democratice.

Deși au și realizări frumoase, precum libertatea presei sau efortul extraordinar pe plan extern, actuala Alianță ne-a arătat că în Moldova este nevoie de o altă elită politică. Una ,chiar dacă sună straniu acest cuvânt pentru toți, dar avem nevoie de oameni simpli și cinstiți.

Nu a fost să fie aceste calități în AIE, pentru că în acești trei ani am avut parte de război politic constant, șantaj, delapidări de proprietăți și nu în ultimul rând diversiuni împotriva propriilor cetățeni. Niciodată, poate cu excepția semnării acordului de constituire a AIE, cei trei lideri fondatori ai actualei guvernări nu au fost împreună nici la o emisune politică. În schimb s-au întrecut în a veni pe la emisiuni și a se critica unul pe altul. De fapt, nici aici nu am văzut un echilibru, ci mai bine zis doi s-au aliat împotriva altuia. Și fiecare din ei se prezenta ca salvatorul națiunii și singura soluție viabilă pentru a aduce normalitatea în această țară. Este bine știut că unde există unitate lucrurile merg bine, când toți trag într-o singură direcție este ușor să mergi înainte. Dar atunci când din politică ți-ai făcut un alt scop decât acela de a sluji oamenilor, atunci pe bună dreptate ești gropar intereselor oamenilor de rând.

Am văzut în toți cei trei lideri politici o mare frică. Și anume frica de a spune adevărul. Iar faptul că cei trei au început a guverna bazându-se pe minciună, acest lucru le-a fost fatal atât lor, cât și nouă. Dumnezeu a zis că blestemat este omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor. Noi cu toții ne-am convins că nu trebuie să mai credem nici o vorbă pe care o spun cei de la putere, pentru că ei au lumea lor și faptele dânșilor sunt ghidate de ceea ce spune Moscova, Berlin sau Washington. Dar logic ar fi ca ei să se conducă de ceea ce spun oamenii din propria lor țară, care i-au ales și care au crezut cu toată sinceritatea că în această țară va funcționa legea și bunul simț.

Ceea ce am văzut în ultimul timp încă o dată m-a convins că omul, odată ajuns la putere, este efectiv îmbătat de ea și acționează de cele mai multe ori după îndemnul firii și a propriei pofte.

Păcat că în premieră mondială, o țară mică a ajuns să fie guvernată de trei premieri și de mulți alți funcționari ale căror funcții au fost inventate doar pentru a satisface poftele politice ale unora sau altora. Ei se ceartă, ei se amenință, ei se demit, dar roadele le culegem noi. Așa se întâmplă doar într-o țară cu trei premieri…

 

Anunțuri

Februarie 14, 2013 at 12:57 pm Lasă un comentariu

În cine să mai creadă moldovenii?

 Grea întrebare. De 20 de ani de independență se tot organizează sondaje de opinie și tot de atâția ani în urma acestor sondaje aflăm cu stupoare că moldovenii nu au încredere în Președenție, Guvern, și Parlament. Se pare că elita politică au uitat cu desăvârșire că încrederea este acel sentiment de siguranță al cetățenilor față de ei, dar din păcate nu putem să ne bucurăm de acest sentiment de nădejde în clasa politică indiferent de culoarea pe care o poartă. Noi cu toti, dragi cititori le-am încredințat o misiune tuturor oficialilor cărora le-am delegat o putere ca să ne reprezinte interesele noastre, dar nu ca să ne simțim umiliți de deciziile dânșilor. Moldovenii nu mai cred în nimeni și din considerentul că o dată ce credința lor fie în AIE sau în altcineva nu a fost justificată așa cum ni s-a promis o dată, este greu să le o mai câștigi.

Deși nu pot nega că sunem un popor foarte naiv și credul. Suntem gata să îi credem pe acei din Parlament, Guvern sau Președenție, o dată ce ne promit și ne oferă o listă întreagă de avantaje în cazul în care ne vom da încrederea noastră numai lor. Dar realitatea ne demonstrează a câta oară, că le vine și lor greu să se țină de cuvânt. Doar pot intui care ar fi motivele pentru care atât de ușor se lasă de promisuni și urcă în alte corăbii, dar îmi pare foarte rău să constatăm că natura păcătoasă a omului indiferent este sau nu la putere face ca el foarte ușor să nu se mai țină de cuvânt. Și atunci este lesne de înțeles că omul simplu nu va mai avea încredere în cei de la guvernare. Mă mai intreb și eu cum pot să am încredere în politicienii țării noastre dacă atât de ușor își schimbă opinia, dacă una spun și cu totul alta fac. Nu este aceasta oare un lucru de condamnat? Poate ne vom învăța să îi taxăm la aelgeri pe acei care ne-au înșelat încrederea și care s-au folosit de votul meu. Este timpul ca să avem și noi o cultură a votului, când nu vom mai delega în parlament politicieni care afirmă că “Isus a fost primul comunist” sau “nu vom vota legi are atentează la moralitatea publică” sau care pur și simplu înșeală opinia publică prin promisiuni mincinoase, și nu are decât scop creșterea proprii popularități în ochii oamenilor indiferent de faptele pe care le face.

Dacă tot tindem să intrăm în spectrul valoric al țărilor din Europa, atunci probabil ar trebuie să cunoască și cei ce fac politică, că o dată ce ți-ai pierdut credibilitatea în fața oamenilor faci tot posibilul ca să te reabilitezi. Pentru că a fi domn e întâmplare însă a fi om e un lucru mare.

Și totuși în cine are încredere moldoveanul nostru. Cum nu ar părea straniu, în pofida atacurilor la care este supusă această instituție, biserica se bucură de încrederea a 81 la sută dintre moldovenii intervievați într-un studiu recent. Dar și aici am multe semne de întrebare. Dar aceasta o vom lăsa pentru o altă dată. Acum ași dori să întreb guvernarea dacă într-o țară în care 81 la sută spun că au încredere în biserică, cum e posibil ca opinia bisericii indiferent de confesiune să nu mai conteze când este vorba de o lege care mai mult ca niciodată nu a dispersat relația dintre guvernare și popor? Și dacă se tot numesc creștini cei de la putere, cum se leagă homosexualitatea cu ceea ce spun ei că cred? Mă tem că nici de data aceasta nu vom primi răspunsuri pentru că concepțiile acestui veac orbesc cu desăvârșire lege a moralității. Și acest lucru s-a răsfrânt negativ și asupra conducerii țării noastre și nu numai. Am ajuns încă o dată la concluzia că nu trebuie să te încrezi în om, pentru că și Sfânta Scriptură spune că “blestemat să fie omul care se încrede în om , care se sprijină pe muritor și își abate inima de la Domnul”.

Mai 16, 2012 at 10:30 am Lasă un comentariu

Moldova ostatică mentalității comuniste

 Anul 1917 poate fi socotit începutul manipulării popualției din Basarabia. Drept uneltă de manipulare a popualției moldovenști din Basarabia tiarnul V.Lenin a folosit evident Transnistria iar de acolo spre toată Basarabia. Anume începând cu acest an  termenul de democrație a fost înlăturat pentru mult timp, iar comunismul a devenit doctrina care în perdioada în perioada 1924-1940 în Transnistria și apoi în 1944-2010  în Moldova au creat o religie, o mentalitate de care nu putem nicidecum scăpa. Comuniștii au fost partidul care conform materialelor din arhivă a fost un partid care a organizat genocid, teroare și sărăcie în rândul popualției. Cu mare regret populația noastră, culmea indiferent de culoarea politică încă mai duce dorul acelui regim, care a promovat canibalismul în întreaga țară în perioada anilor 1944-1948. Nu ne învățăm încă minte ca să condamnăm acest regim și ideile acestuia care sunt vii până în ziua de azi inclusiv în rândurile celor care își zic Alianța pentru Integrare Europeană.

Ca să înțeleaga tânăra generație ce a înseamna comunismul pentru teritoriu care astăzi se numește Republica Moldova trebuie să cunoască că minciuna a fost arma cu care acest regim s-a aflat peste un secol la putere. Trebuie să cunoască că conducătorii partidului comunist de toate categoriile  nu doreau să trăiască la nivelul întregului popor, în raiul creat de ei, ci dispuneau de cele mai bune apartamente, de cele mai mari salarii, aveau spitale  și sanatorii  proprii. Când erau pensionați, își stabileau pensii personale solide, unele chiar fabuloase, dar și alte facilități. Unica performanță a comuniștilor moldoveni a fost atingerea unui nivel înalt al propagandei mincinoase și transformarea mentalității oamenilor într-o mentalitate de sclavi. Din păcate această mentalitate continuă a fi în genele și sângele oamenilor. Iar actuala putere de azi nu este o excepție, pentru că ideile partidului comunist involuntar se găsesc până și în concepțiile unora din liderii actuali ai Alianței.
Spun acest lucru pentru că în loc să lichideze stilul și metodele comuniștilor, au lăsat să funcționeze aparatul birocratic rămas de la comuniști. O buna parte a clasei politice își permit să aibă salarii mari pentru economia actuală a țării, iar cea mai mare parte a populației caută tot posibilul să fugă din țara în care s-au născut, lucru care îmi aduce aminte de perioada anilor 1947 când pentru o bucată de pâine  populația basarabeană încerca să treacă râul Prut. Deși ni s-a promis o Moldovă fără sărăcie, acest lucru a rămas doar un deziderat electoral și nimic mai mult, pentru că sărăcia există, ca să te convingi de realitatea dură nu trebuie decât să mergi prin satele țării noastre mici.

Nu este posibil ca având un teritoriu mic și o populație prea numeroasă care trăiește în sărăcie, iar aproape un milion de conaționali de ai mei sunt peste hotare în căutarea unei surse normale de existență, partidele Alianței au format tocmai 17 ministere și zeci de departamente, la fel ca în Japonia, care are o populație de 120 de milioane și este o putere economică. Chiar nu putem lua exemplu aceleeași Federației Ruse care ramura muncii și a ocrotirii sănătății a inclus-o într-un singur minister, pe când la noi sunt două urmate de diferite secții și departamente. Aceste exemple și realități dureroase  încă o dată ne demonstrează că suntem încă ostatici mentalității comuniste și că până la dispariția ei este o cale foarte lungă. Iar chiar și dacă încercăm să importăm ceva din Europa, din păcate este tot în detrimentul țării noastre. Poate și din cauza aceleeași mentalități comuniste care a făcut ca omul să nu mai poată judecă, ci altcineva să ia decizii în locul său.

Poate astăzi este timpul potrivit să ne trezim și să spunem lucrurilor pe nume ca să putem supravețui ca oameni și ca națiune și pentru a demonstra și altora căa vem demnitate umană și de Neam ce am înfruntat eroic numeroasele nenorociri care s-au abătut asupra de-a lungul istoriei asupra țării. Nenorociri care se abat și acum cu largul concurs al celor pe care i-am trimis în cel mai democratic mod în Parlament pentru ca să facă bine țării nu să o distrugă prin adoptarea sau anularea unor legi distructive.

Mai 2, 2012 at 9:58 pm Lasă un comentariu

Tragem Uniunea Europeană de mână în Moldova

 Premierul țării stă tare pe poziții. Nu va da nici un pas înapoi în ceea ce privește adoptarea legii nedescriminării. Nu va ceda pentru că nu vrea să țină ostatici  50 la sută din populația țării. Numai că nu am înțeles unde nu vrea să îi țină ostatici, pentru că după cum știm fiecare cetățean al acestei țări poate circula liber în orice țară dorește doar că are nevoie de viză pentru acea țară. Numai că foarte mult controversta lege a nedescriminării parcă a orbit  o parte bună a clase politice și nu doresc să mai audă nici un alt argument care care ar fi contra acestei legi. Premierul a afirmată că trebuie să acceptăm Uniunea Europeană așa cum este ea. Nu sunt de acord cu această afirmație pentru că am și eu un set de valori, care nu doresc să fie pervertite de așa zisele valori europene.  Este știut faptul că Uniunea Europeană neagă cu vehemență valorile spirituale scoțindu-l pe Dumnezeu din schema vieții individului. Or omul fără Dumnezeu este ca și trupul fără duh. Dar urmârind ultimile acțiuni ale premierului, acesta arată un interes față de lucrurile sfinte. Atunci nu pot să înțeleg de ce insistă cu atâta ardoare ca această lege să fie promulgată, dacă chiar dumnealui a recunoscut într-un interviu că “nimeni nu ne impune să merge în Europa”.  Dacă nu ne impune nimeni de ce atunci suntem gata să impunem această lege controversată? Doar pentru că Uniunea Europeană ne cere să încurajăm minoritatea homosexualilor? Să fiu sincer nu îmi place de loc să scriu despre asemenea subiecte, dar mă simt nevoit să o fac, știind ce pericol aduce cu sine buclucașa lege.

Nu mai sunt de acord că toate argumentele aduse împotriva acestei legi sunt false domnule premier. Pentru că țara noastră merge pe același scenariu, similar cu ale multor țări din Uniunea Europeană, care, o dată după adoptarea acestei legi, a dat undă verde la multe pofte și dorințe  necontrolate ale minorităților homosexuale. Și atunci au fost practic imposibile de oprit, pentru că au avut la mână legea pe care insistați să o promovați. Și atunci cu adevărat vom fi ostatici în propria țară pentru că nu vom mai putea spune că răul este rău. Ci imediat vom fi trași la răspundere pentru convingerile  religioase pe care mi le-am fondat pe baza sănătoasă a Sfintelor Scripturi.

Nu pot să înțeleg cu această lege va îmbunătăți starea materială a oamenilor din țara noastră? Așa am înțeles din acel interviu, că aceată lege, va contribui la eradicarea sărăcie. Însă după câte știu eu, omul care muncește sincer și cu pasiune poate să își întrețină familia și fără această lege.  Acționați ca oamenii să poată să se simtă bine la ei acasă prin adoptarea de legi bune, legi care ar încuraja ca  cei aproape un milion de locuitori să se întoarcă acasă, dar să nu îi pierdem și pe ceilalți care au rămas aici. Eu cred cu tărie că țara mea are viitor, fără să adopte legi distrugătoare.

 În cazul care veți insista pentru ca această elge să fie totuși adoptată, lasă ca ultimul cuvânt să îl aibă totuși poporul. Respectați-le dorința și întrebaține printr-un referedum dacă suntem sau nu de acord. Pentru că ne-ați promis că noi decidem în țara noastră. Dacă este așa atunci lasați-mă să decid. Lăsați-mă să îmi spun părerea dacă vreau ca urmașii mei să fie prigoniți, numiți “homofobi”, “oameni din grotă”, “inculți”, “necărutari”, așa cum cataloghează societatea homosexualii. Pentru că sunt sigur că nici multora din guvern nu le place această lege, dar presupun că sunt altelea motivele pentru care se insită. Însă să nu uităm un adevăr dovedit, ce seamănă omul, aceea va culege.

Aprilie 19, 2012 at 7:11 am Lasă un comentariu

Onoarea pe cale de dispariție

Nu pot înțelege logica șefului guvernului țării care în anul 2009 a promis  că

 Avînd în vedere cultura poporului Republici Moldova şi morala creştină care stă la baza acestei culturi, PLDM consideră inoportună adoptarea Legii pentru prevenirea şi combaterea discriminării (legislaţia în vigoare oferă suficiente garanţii pentru combaterea discriminării).

Au trecut doar 3 ani ca valoarea acestor cuvinte să nu mai conteze pentru premier, care încearcă din răsputeri să ne spună împreună cu subalternul său, Ministrul Justiției Oleg Efrim că tot ce contează este integrarea europeană și binele suprem al țării. Despre ce bine este vorba când homosexualii fără o lege adoptată discriminează societatea?  Nu pot înțelege de ce onoarea este pe cale de dispariție din politica moldovenească? De ce pentru un premier nu este da și invers?   Am multe întrebări, dar având în vedere logica politicienilor noștri, vor îmbrăca și această problemă cu haine ale limbajului european gen, integrare, regim de vize și toleranță. Dar să nu uităm că Dumnezeu este în control, și ce seamănă omul, aceea va secera.

Aprilie 2, 2012 at 6:36 pm 1 comentariu

Autoritatea morală nu este obligatorie pentru președintele Moldovei

 Dacă țara noastră se zbate în dileme, scheme și ecuații la nesfârșit în vederea alegerii șefului statului, una din cele mai dezvoltate țări din lume, Germania, a soluționat această problemă. Președintele Germaniei va fi un pastor luteran. Ceea ce pentru Moldova pare de domeniul irealului și fantasticului într-u cât cei ce se ocupă de fenomenul politic sunt interesați în protejarea veniturilor și afacerilor personale. Oare nu mai avem oameni a căror autoritate morală este vizibilă în societatea noastră? Dacă în trei ani așa și nu am putut alege șeful statului se pare că nimeni nu este în măsură să ocupe această funcție. Dar mă întreb cum de în Germania, cancelarul a putut găsi o candidatură agreată de toate partidele pe când la noi acest lucru nu este posibil? Oare am ajuns că suntem noi prea deștepți decât nemții sau orgoliile clasei politice de la Chișinău sunt nespus de mari încât să vadă că mai complectăm un top al rușinii, și anume cel de nealegere a șefului statului. Ei vedeți, nemții au ales ca și calitate, moralitatea persoanei ceea ce mă tem că la Chișinău prea puțin contează. Și totuși de ce? Nemții au văzut soluționarea problemei în liderul unei confesiuni creștine foarte populare în Germania. Ce bine ar fi ca și liderii creștini din țara noastră să aibă capacitatea, și autoritatea morală necesară de a se implica în viața politică. Dar atâta timp cât unii încearcă să fie exculsivi și monopoliști asupra credinței atunci autoritatea morală va avea de suferit.

Cunosc și eu pastori în Moldova care pe lângă faptul că trăiesc sfânt înaintea lui Dumnezeu și drept înaintea oamenilor se bucură de o reputație morală peste tot unde merge. Poate va veni vremea ca prejudecățile de care încă mai dăm dovadă sub aspect religios să dispară, și să avem și noi pastor președinte de țară.

Acum dacă e să vorbim de cei ce vin în politică atunci cu siguranță că nu mai pun nici un preț pe calitățile morale ale politicii autohtone. Și se întâmplă pentru că prea puțini politicieni trăiesc cu adevărat în frică de Dumnezeu, și în acțiunile lor se conduc după Sfintele Scripturi. Apoi pare total straniu și ieșit din comun ca într-o țară care își zice creștină clasa politică să nu condamne minciunea, imoralitatea și nelegiurile la care au fost surprinși unii demnitari. Mai mult decât atât, actele lor lipsite de moralitate au fost acoperite tocmai de cei care sunt zilnic în fața micilor ecrane. Fostul președinte german, chiar dacă a greșit, a avut puterea să își dea demisia. Și cu adevărat a fost o demisie de onoare, pentru că un șef al statului trebuie să fie un etalon al dreptății și moralității. Nu este compatibilă minciuna cu adevăral, și un lider al unei țări trebuie să cunoască acest adevăra, pe cât de simplu pe atât de fundamental și obligatoriu fiecărui om în general și persoanelor publice în particular.

Ce mult mi-a plăcut cum a fost numit actualul președinte al Germaniei, chiar dacă a pierdut alegerile prezidențiale în 2010. Mass-media la numit “președinte al inimilor”, datorită popularității enorme de care se bucură în țara sa. Îmi este greu să cred că un politician autohton se va bucura în viitorul apropiat de aceleași calificative în Republica Moldova.

Îmi vine și mai greu cred că se va găsi o persoană publică și apolitică care ar fi în grațiile lui Filat, Ghimpu, Diacov, Roșca, Dodon sau Voronin. Orice om care va încerca să facă ceva, va primi calificativul de “omul cuiva”, așa cum este mai nou la modă în cercurile politice din țară. Nu avem partide mai puține decât în Germania, dar spre deosebire de germani, noi ca și națiune nu știm a ne uni în jurul interesului național. Pentru că lipsa de încredere care persistă între toți sus menționații actori politici, face ca războiul politic să fie departe de fi terminat.

De-a Domnul ca politicienii noștri să învețe bine lecția Germaniei (evident dacă se va dori), și să știe câteva adevăruri și anume: biserica trebuie să se implice în politică, în biserică sunt preoți, păstori care sunt cu o autoritate morală ireproșabilă și nu în ultimul rând, politicienii trebuie să caute un președinte nu numai printre colegii lor, ci și din mediul cultural, academic și spiritual.

Iar ca la încheiere aș dori să întreb cititorul dacă credeți cu adevărat că în Moldova sunt politicieni cu o autoritate morală? Și dacă sunt cine sunt ei?

Februarie 22, 2012 at 10:33 pm Lasă un comentariu

Chiulangii cu imunitate

A fost titlul unei știri în care erau arătați cu degetul deputați, sau aleșii poporului , sau oamenii de la care așteptăm o schimbare în țară, dar care lipsesc de la ședințele organului legislativ. Evident, nu toți deputații se încadrează în categoria chiulangiilor și cred că ei chiar sincer doresc o schimbare. Avem deputați care  sunt membri ai unor comisii și sunt nevoiți să ne reprezinte la diferite ședințe de peste hotarele țării. Însă întrebarea apare atunci când cei pe care populația de la țară, caci ea este de obicei cea mai activă de fiecare dată la alegeri,  rămâne indignată și prostită de aleșii poporului. Și se întâmplă pentru că aceștia slujesc nu omului ci stăpânului, or la alegeri nu strigă ei că stăpânul lor e alegătorul, dar imediat cum unii se văd cu imunitatea parlamentară, cu toate facilitățile unui ales local, uită cu desăvârșire cine l-a ales. Tragic este că încrederea alegătorilor este manipulată. Poate de aceea se tem toate partidele parlamentare de alegerile repetate. Cunosc foarte mulți oameni care nu ar merge nici în ruptul capului la alegeri, doar petru că atât ai opoziția cât și guvernarea au dat dovadă de neâncredere, slăbiciuni și foartă multă ceartă. Și își permit să nu vină la ședințele parlamentului, ședințe unde trebuie și sunt obligați să asigure cetățenilor acestei țări siguranța și legi cât mai bune pentru binele acestei mici țări. Probabil te întrebi și tu stimate alegător, ca și mine,  ce putem face ca să nu mai admitem astfel de situații, când îl trimitem pe un deputat să lucreze pentru bunăstarea noastră, iar el neglijează total atribuțiile de serviciu. Cum înțelegeți de exemplu atitudinea deputatului comunist Mark Tkaciuc care zice că lipsa dânsului  de la ședințele parlamentului este compensată de colegii săi de fracțiune. Este  o lipsă de repspect față de acest popor atitudinea unor aleși locali. O vină o are și regulamentul  Parlamentuui care nu prevede pedepse pentru deputații care absentează nemotivate de la ședințe. Și unica pedeapsă este că aleșii țării vor fi lipsiți de o simplă diurnă de 50 de lei care li se cuvine pentru fiecare ședință. Evident pentru ei acești bani nu înseamnă nimic, dar pentru bunicile noastre de la țară înseamnă foarte mult, dacă nu cred, să plece la oficiile poștale din sate să vadă cum stau bătrânii  în rând pentru cei 22 de lei dați  ca și îndemnizații. Și bătrânii nu chiulesc, bătrânii sunt foarte responsabili pe când cei pe care tot ei i-au ales refuză să muncească.

Am participat și la câteva ședințe ale consiliului local al unei comune, și când am văzut cu câtă responsabilitate se atârnă aleșii locali față de problemele din comunele lor, m-am gândit că ei ar trebuie să ia locul în parlament unora ca Mark Tkaciuk și alți deputați care boicotează ședințele parlamentului. Și cei mai mulți din aleșii locali ai satelor și comunelor din țara noastră își câștigă cu foarte mult greu pâinea de zi cu zi, pe când cei din Parlament au salarii decente.

Personal aș milita pentru ca deputații să renunțe la imunitate și să își îndrepte toate eforturile spre a lucra constructiv pentru a aduce cei peste un  milion de moldoveni acasă, să se reabiliteze în  fața alegătorilor. În caz contrar, mă tem că  mulți din actualii deputați vor intra în istorie ca niște oameni care au văzut în organul legislativ doar o rampă de lansare în afaceri sau s-au limitat la salariile achitate regulat dar fără a produce o schimbare în țara lor.  De fapt și Biblia, spune că  vorba multă doar înmulțește deșărtăciunea. Și cu regret, aceste vremuri doar confirmă această realitate tristă. Dar până atunci a mai rămas puțin să vedem dacă vom avea sau nu președinte. Poate președintele va lupta împotriva chiulangiilor și va face ca imuni să se simte în țara lor cetățeanul onest, harnic și credincios lui Dumnezeu și țării sale.

Ianuarie 13, 2012 at 7:50 am Lasă un comentariu

Articole mai vechi


Calendar

Septembrie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Arhivă

Statistica Blogului

  • 194,401 hits

RSS Moldova Creştină

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Biserica Buna Vestire

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

RSS Creştinismul şi Islamul

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.